In memoriam: ION URCAN, 70 de ani de la naştere

Născut in 21 septembrie 1955, în comuna Luna, jud Cluj, din părinții Gheorghe si Ana, ca al doilea fiu, Ion Urcan a rămas orfan de mamă la 6 ani.
A făcut școala primară în satul natal, apoi liceul la Cîmpia Turzii, secția umanistă. A urmat Facultatea de filologie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, secția Limba și literatura romană-Limba franceză, terminată în 1979.
Între 1976-1979 a fost redactor la revista Echinox și pînă în 1983, a făcut parte din redacția revistei în care a publicat versuri, recenzii, cronici literare și traduceri. Din 1983 si pănă în 1986, a fost muzeograf la Muzeul Județean Bistrița, ocupăndu-se de studierea și clasificarea obiectelor de ceramică și a cărților de Patrimoniu.
Între 1990 și 1999, a publicat eseuri și interviuri în revistele "Apostrof", "Vatra", "Tribuna", "Familia", "Euphorion", "Cuvăntul", iar în 1994, a debutat editorial cu volumul de versuri "Ad usum Delphini", Ed. Echinox.
Doctorat in filologie, obținănd "Magna cum Laudae" (Facultatea de Litere a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, 2002).
A fost profesor de liceu la Bistrița. Din ianuarie 2004, a predat ca lector universitar dr. La "Universitatea de Nord", Baia Mare.
Între 2008-2009, inspector de specialitate la ISJ Bistrița-Năsăud.
Profesor de limba și literatura romănă la un liceu din Bistrița (2009-2019).
S-a stins din viață la 20 martie, 2020.
ANUL ACESTA AR FI ÎMPLINIT 70 DE ANI...

Opera:

"Ad usum Delphini" (versuri), Ed Echinox, Cluj, 1994;

"Opera literară a lui Ion Budai-Deleanu", Ed.
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004;

"Contexte ale Țiganiadei", Ed. Paralela 45, Pitești, 2010;

"O seară la restaurant", (versuri), Ed. Charmides, 2016;

Postum:

"Secundele melcului", (antologie de versuri), Ed Școala Ardeleană, 2021, Cluj-Napoca;

"Jurnal", Ed. Școala Ardeleană, 2023, Cluj-Napoca.
(Ileana Urcan)

* * *

"Iubito-n case toamnele se-aud
Și-s sure-n ceruri turmele de ploi
N-a mai rămas o seară pentru noi
Sub zborul curcubeielor spre sud

În drum spre tine-a răsărit un deal
Sub care încă mișcă o fosilă
În craniul meu, regina de argilă
-Și-nchide noaptea rochia de bal

Un fulger moale-mi lunecă pe mănă
Și văd desfrăul știmelor pe lac
Se-nchide-n ou o pasăre bătrănă

În vechi semințe vănturile zac
Se lasă-n pietre erele pe-o rănă
Sub stelele străine mi-e somn și vreau să tac.
("Tot mai departe..." Ion Urcan, 1976)

"Viața omului, floarea cămpului, vănt a trecut peste ea și nu va mai fi"...
("Psalmul 102")