Dumbrava, un sat cu 13 familii în care oamenii se salută prin telefon

Ca să ajungi în Dumbrava Nușeniului trebuie să ai un curaj nebunesc și o mașină 4 x 4. Am avut curajul și ne-am încumetat să ajungem, la volan, fiind un șofer profesionist, în satul îngropat în noroi. Urcăm cu greu pe un drum marcat de serpentine periculoase, cu noroiul până la șasiu, cu apa ce se prelinge la vale pe mijlocul drumului. E un pericol să navighezi pe aici, într-un sat uitat de lume şi de autorități. Animalele sălbatice întâlnite sunt obișnuite cu oamenii. Oprim, mașina s-a împotmolit. O luăm pe jos deoarece noroiul ajunge până la osia căruței. Așa scriam în urmă cu 7 ani, într-un reportaj intitulat „Dumbrava Nușeni, satul în care oamenii au natura în suflet și gospodăria sub cer”. Am revenit aici către jumătatea lunii aprilie, când natura este în floare. Circulăm pe același drum, cale de 4 km de la Malin în sus. Nici nu simți că mașina merge, toarce cum ar zice un un as al volanului. Drum asfaltat ca-n palmă, serpentinele ne poartă printr-o zonă de o frumusețe deosebită. Intrarea în Dumbrava este ca o poartă către paradis. Nici nu știi ce să admiri mai mult, livezi de cireș, de pruni, de meri, ce gem sub greutatea florilor, cucerite de albine. Mai încolo, turma de oi a gospodarului Liviu, turmă păzită de vreo 3 câini care privesc oarecum înțelegători la cei ce le încalcă spațiul. „Vom avea miei de calitate, uitați ce verdeață, sunt sănătoși, de aia zburdă așa” spune ciobanul, rezemat în bastonul lui de oier, cu experiență. Mai în sus, într-o poeniță zărim câteva căprioare, ce par liniștite, dar atente la ce se mișcă în jur. Sunt sălbăticiunile noastre, s-au obișnuit cu noi și câinii le mai protejează, ne spune un bătrânel întâlnit în cale.

Primarul Ioan Mureșan, care a avut amabilitatea să mă însoțească, privește înainte cu mândrie și mulțumire la ce s-a realizat și în această localitate. Oprim la marginea unei livezi de cireși ce sunt în floare. Albinele au cucerit întreaga livadă, parcă sunt în frigul roitului, deși, până atunci mai este ceva vreme. Este livada domnului Orban, ce se dovedește a fi un pomicultor profesionist, iar cei care vor gusta, cât de curând, din cireștele lui, cu siguranță îi vor mulțumiri. Din jos de drum câteva bidoane, la umbră pline cu lapte, ce îl colectează cei de la Beclean, aici fiind mulți crescători de bovine și i-am aminti pe Iuliu Bozeșan, Csaba Mathe, Liviu Orban, Liviu Buta şi mulți alții. Aici cisternele de la Beclean se umplu cu laptele produs de gospodarii din Dumbrava. Cresc animale, pășunile sunt bine întreținute, curate, este o mândrie pentru fiecare ca zona în care pășunează, atât cu bovinele, cât și cu ovinele să fie curată și bogată în nutrețuri. Liviu Buta, de exemplu, are 200 de oi. Crede că și în acest an mieii vor avea trecere: „Se vede cum arată acum, sunt sănătoși, crescuți aici în natură, la noi totul este ecologic, cum zic domnii de la oraș. Multă verdeață, flori, păduri, apă rece”.

Frumusețea zonei i-a determinat și pe doi cetățeni străini, unul francez și unul belgian să-și cumpere un loc aici, să-și amenajeze o casă cu grădină, cu pomi, cu animale și păsări. Îndrăgostiți de oameni, de natura înconjurătoare, se înțeleg foarte bine cu vecinii și se bucură în această parte a României care este așa de minunată. Casele sunt la distanță de sute de metri una de cealaltă, astfel că vecinii îți dau binețe prin telefon.

În Dumbrava sunt 13 case locuite și după datele recensământului, în jur de 50 de suflete. Drum de hotar asfaltat. Curent electric, apă rece și limpede, internet, păduri de pomi fructiferi, animale domestice și sălbatice, îţi poate oferi această zonă, care, cu siguranță, va deveni o zonă turistică. Ne abatem de la șoseaua principală și intrăm în curtea lui Daniel Mathe. În jurul casei o grădină de flori multicolore, în apropiere cireși, vişini, pruni, meri în floare. Gazda noastră, Daniel Mathe, un bărbat de statură mijlocie, frumos și neleneș la vorbă, are 82 de ani, dar nici pe departe nu își arată vârsta. „Sunt aici din 1964, când m-am însurat, de loc, sunt din Malin. De atunci n-am mai plecat din sat. Mulți ani am avut și cooperativă, acum nu mai ţine, ne cumpărăm de la oraș. Când am venit eu aici, cu greu urcam cu căruța trasă de doi cai zdraveni. Acum îi altă treabă, circulăm cu mașina repede, drumu-i ca-n palmă”. Feciorul bătrânului, Alexandru, n-a părăsit satul nici când era mai rău cu drumul. „Nu m-am gândit să mă mut în altă parte. Acum avem vreo 22 de bovine, vaci cu lapte, laptele este predat prin cooperativa noastră la fabrica din Beclean. Apoi avem și pomi fructiferi, creștem porci, păsări, ținem de toate că așa-i aici”.

Cu siguranță, ne spune primarul Ioan Mureșan, de la Nușeni, în curând satul Dumbrava va deveni zonă turistică, fiindcă natura îi cheamă pe cei doritori să se stabilească aici și să își dureze gospodării înfloritoare.