Dumitru Cerna: Arhanghelul înarmat

Într-o lume ultra înarmată, care nu mai poate trăi decât în violența continuă a conflagrațiilor, un astfel de titlu n-ar mai face pe nimeni să tresare. Eu doar am reformulat titlul unei cărți care s-a instalat, încă de la apariție, în topul 10 al celor mai bune cărți ale anului 2023. Cristian Manolachi, doctor în Istorie, actualmente directorul general al Centrului de Cultură Urbană Casino, din Cluj-Napoca, este autorul volumului de investigație istorică, „Revolverul Arhanghelului. Mișcarea legionară și mistica asasinatului politic”, apărut la Editura Humanitas, din București, în 2023, în Colecția de Istorie (272 p.).

Sunt unul dintre fericiții beneficiari ai unui exemplar cu o dedicație flatantă: „Cluj. 2023, 4 decembrie. Maestrului Dumitru Cerna, Gânduri bune și inspirație! Autorul.” Am fost, cred că cincisprezece, douăzeci de ani, colegi în municipalitatea clujeană. Aveam informații că pregătește un doctorat, că, la un moment dat, l-a obținut, că doctoratul înseamnă și o carte, dar nu bănuiam că este preocupat de domeniul antropologiei istorice, al mentalităților colective, al imaginarului social și al mitologiilor politice, el fiind atât de tânăr, dacă avea puțin peste douăzeci de ani când l-am întâlnit prima oară, și că cerceta, în cadrul școlii doctorale a UBB, „avatarurile  extremei drepte și complicatul dosar al violenței politice din societatea românească interbelică”. Abia după ce m-am retras „într-un ochi străin”, vorba poetului, am avut revelația elevației intelectuale a mai tânărului meu coleg, pe care, vai, atât de târziu, îl gratulez.

            Fenomenul legionarismului românesc – cel care a marcat mai bine de jumătate de secol XX, și, iată, încă se resimt replici ale cutremurului care a fost, până și în primul sfert de veac XXI – m-a tulburat mereu, mai mult din cauză că nu înțelegeam substraturile lui învăluite parcă în mister, că se vorbea în șoaptă despre el, că, se presupunea, că unii membri ai familiei mele, mai apropiați ori mai îndepărtați, ar fi simpatizat cu Mișcarea. Cineva din satul meu natal a făcut o petiție la unitatea militară unde-mi desfășuram stagiul în termen și, drept urmare, mi-au fost înscenate tot felul de provocări securist-comuniste, culminând cu retrogradarea mea la soldat, fabricându-mi-se un dosar pătimaș și mizer de către colonelul C.I. al unității, care ajunsese la Cluj și în Dobrogea mea natală, înainte ca eu să mă fi eliberat, toate adâncind și mai mult nedumerirea mea asupra înțelegerii fenomenului în ansamblul lui. Cartea lui Manolachi mi-a temperat neliniștea interogativă.

            Așadar, autorul cărții în discuție a dat dovadă de o înaltă inteligență intelectuală, alegându-și tema Mișcării legionare, abordând-o din perspectivă istorică, începând printr-un prolog cu asasinarea prefectului de poliție al Iașului, Constantin Manciu, împușcat în plină zi, pe scările tribunalului, de către chiar Corneliu Zelea Codreanu, aprofundând explorarea sa cu complotul studențesc și cazul Vernichescu, cu cazurile Grünspan și Falik, asasinarea prim-ministrului I.G. Duca și a disidentului Mihail Stelescu, cu sacrificiul camarazilor Moța și Marin; mai apoi, asasinarea „Căpitanului”, a prim-ministrului Armand Călinescu, culminând cu asasinatele de la Jilava. Printre aceste teme majore, autorul intercalează eseuri tulburătoare despre demonizarea trădării, dictatura aritmeticii, mitul comparației iudaice, jertfa omului-erou, mitul unității, Moartea legionară, cele zece porunci legionare, psihoza terorii, dezumanizarea, înveșmântate toate, iată, în titluri inspirate, frumoase ca niște veritabile micropoeme.

            Scrisă cu știință și talent literar, nepărăsind o clipă, însă, teritoriul vast al istoriei; doctă și elevată, având la bază o documentare exhaustivă, cu inserții eseistice care contribuie la cursivitatea lecturii, la emoția lectorului și la eliberarea sa de sub incomodele aglomerări de date istorice; densă, încărcată de un soi de electricitate/energie a simțirii, care ține treaz până la capăt lectorul, învăluindu-l într-o paradoxală tandrețe a perceperii evenimentelor, scrisă fără patimi, autorul comportându-se ca un veritabil taumaturg al faptelor istorice, „Revolverul Arhanghelului” este o carte-avertisment, o carte-meditație și de curățire, așteptată (oare și de clasa politică?) – chiar dacă tone de cerneală s-au risipit în investigarea acestui fenomen istoric românesc controversat – căci cea mai incitantă de până acum. La acestea se adaugă eleganța intelectuală a autorului, care a găsit tonul cel mai potrivit spre a rămâne neutru, chiar dacă nu întru totul detașat, manifestând o diplomație de apreciat în redarea faptelor și datelor istorice. O carte tulburătoare despre violență în sălbăticia politică, scrisă de către Cristian Manolachi, cu talentul unui veritabil eseist, el alăturându-se, astfel, pleiadei de istorici-scriitori de rafinament, pleiadă rarisimă, tutelată de către academicianul clujean Ioan-Aurel Pop, care cred că i-a fost și profesor.