DUPĂ … 100 DE ANI

Pe data de 27 august 2016 se împlinesc 100 de ani de la începerea ofensivei Armatei Române în Transilvania, conform înțelegerii dintre România și reprezentanții Antantei. Pe parcursul celor doi ani de la începerea ostilităților militare dintre Antanta și Puterile Centrale s-au purtat, de către factorii politici și militari din România, negocieri „dure” cu ambele alianțe pentru intrarea României în război. A avut câștig de cauză gruparea „antantofililor”, poate și din cauza insistenței Franței care, antrenată în „măcelul de la Verdun” (unde a pierdut 163.000 de morți și 216.000 răniți), spera că prin intrarea României în război de partea sa , germanii vor disloca forțe pregătite pentru a intra în luptă acolo și astfel vor putea face față mai ușor ofensivei germane, de aceea a adresat, de comun acord cu aliații, un ultimatum României – „Acum, ori niciodată”.
Conform Ordinului de zi al M.S. Regelui Ferdinand „OSTAȘI, v-am chemat ca să purtați steagurile voastre peste hotarele unde frații noștri vă așteaptă cu nerăbdare și cu inimile pline de nădejde … să luptați alături de marile națiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să îi îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră. Arătați-vă demni de gloria străbună. De-a lungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta și vă va slăvi”, trei armate române, în noaptea de 27/28 august 1916 au pătruns prin trecătorile Carpaților în Transilvania reușind pe parcursul celor 29 de zile de ofensivă să înainteze pe o distanță cuprinsă între 70 – 120 km. Însă, la mijlocul lunii septembrie 1916, germanii, încurajați de izbânda de la Turtucaia de la 1 septembrie, au transferat pe frontul transilvan, pentru a opri ofensiva românilor, patru divizii comandate de generalul Falkenhayn(fost șef al Statului Major), care s-a bazat în principal pe două divizii de vânători de munte cu soldați foarte bine antrenați și dotați cu tehnică militară modernă, cu ajutorul cărora a oprit ofensiva armatei române obligând-o să treacă la defensivă și apoi la retragere în trecătorile Carpaților iar de aici în teritoriul de unde a pornit ofensiva. Supusă unui atac puternic din partea de nord desfășurat de unități de elită ale armatei germane (Alpen Korps), iar din partea de sud de cele mai bine antrenate trupe aflate sub comanda generalului August von Mackensen care au reușit să treacă Dunărea, armată română, alături de unități militare rusești s-a retras prin lupte spre Moldova, reușind la mijlocul lunii ianuarie 1917 să oprească ofensiva germană pe un aliniament ce trecea de la curbura Carpaților, la Focșani, Nămoloasa, Galați, Dunăre. Parlamentul, Guvernul și Regele Ferdinand s-au retras la Iași încercând cu ajutorul aliaților(mai ales a misiunii franceze comandată de generalul Berthelot), cu mari sacrificii materiale și umane, să refacă armata(care pierduse aproape 400.000 de soldați morți, răniți, dispăruți, prizonieri), să mențină speranța că „idealul național” se va putea totuși realiza în anii următori. Și el a fost realizat, atunci când condițiile au devenit favorabile, prin hotărârea fermă a unor reprezentanți ai românilor aleși democratic, adunați la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia adeverind prin votul lor că „vox populi, vox deii”.

Prof. Rus Augustin, Școala Gimnazială Budești