EDITORIAL de Andrei Moldovan: Carmen Sylva şi costumul popular românesc

Către sfârşitul veacului al XIX-lea, când România devenea regat, iar soţia lui Carol I, Elisabeta, avea să să fie prima regină a românilor, portul popular era îmbrăcămintea oamenilor simpli, de la baza piramidei sociale, fără alte conotaţii. Numai că prima doamnă a ţării era şi poetă, şi nu una care să poată fi ignorată, e drept, în cercurile literaturii europene de limbă germană, dincare au tradus şi Mihai Eminescu şi George Coşbuc. La rândul său, a lăsat unul dintre cele mai tulburăroare portrete ale omului Eminescu, făcut cunoscut de noi şi în răndurile acestei publicaţii, cu ceva timp în urmă.
Numele de poetă al Reginei Elisabeta era Carmen Sylva, lucru bine cunoscut de altfel. Important este că, dincolo de numeroasele acţiuni de sprijin al culturii autentice româneşti (a fost cea care a sprijinit financiar apariţia „Almanahului...” de la Viena în care s-a publicat pentru prima dată poemul „Luceafărul”) a intuit cu pricepere şi rafinament valoarea lui artistică şi l-a făcut cunoscut în lume, în cercurile aristocratice şi în cele ale valorilor culturale. Mai întâi, Regina şi doamnele din suita sa l-au îmbrăcat la reuniunile de la palat, ceea ce a determinat „lumea bună” din regat să facă la fel. Apoi, el devenea cunoscut la curţile europene şi stârnea interesul cercurilor artistice importante ale Occidentului (şi nu doar prin Matisse!). Carmen Sylva demonstrează că spiritualitatea românească are rădăcini profunde în istoria neamului şi că ea trece şi prin rafinamentul şi diversitateaartistică a vestimentaţiei tradiţionale. Numeroasele imagini care ne-au rămas mărturie din acea vreme stau mărturie unui asemenea demers cu urmări remarcabile în aşezarea noastră europeană în plan cultural, începută mai puternic cu generaţia paşoptistă.
Mai târziu, Regina Maria, poate cea mai îndrăgită dintre capetele încoronate ale României, avea să ducă mai departe demersurile reginei-poete, ba chiar să le amplifice, dacă avem în vedere rolul diplomatic pe care l-a jucat în realizarea Marii Uniri şi primirile de mare fast din timpul vizitei sale în Statele Unite ale Americii. Interesul lumii, fără exagerare, pentru costumul popular românesc, primea aceleaşi dimensiuni pe care România începea să le contureze în faţa lumii civilizate. Şi nu erau mici, pentru că ele erau realizate la cel mai înalt nivel de reprezentare.
Este foarte bine că asistăm azi, tor mai des, în diferite regiuni ale ţării, la manifestări care au în vedere conservarea şi promovarea costumului popular românesc. Rste bine, cu atât mai mult, cu cât avem tot mai mulţi specialişti bine orientaţi şi, să sperăm, capabili să reducă tot mai mult, dacă nu să stopeze, asalturile tot mai îndrăzneţe ale kichului asupra autenticului.
Apărarea valorilor autentice care au în vedere costumul popular românesc are mult mai multe şanse de izbândădacă specialiştii noştri de azi (nicio îndoială asupra profesionalismului lor!) nu vor considera că lumea începe cu ei, ci vor avea în vedere şi dimensiunile istorice ale fenomenului care, iată, au la bază intuiţiia culturală, profesionalismul şi dăruirea pentru neam a reginei-poete Carmen Sylva.

Andrei Moldovan