Eminescianismul și eminescologia

În dialogul, cercetarea dimpreună asupra OPEREI lui Mihai Emineacu, Nicolae Busuioc formulează câteva întrebări piston adresate interlocutorului, profesorul Doru Scărlătescu. O recentă carte a dlui Scărletescu apărută la Editura Junimea, Iași, «Eminescu și ispitele eminecologiei», a provocat ecouri pro și contra în critica noastră literară. Profesorul Scărlătescu argumentează că opera poetului de la Ipotești a generat de-a lungul anilor de studii un nou curent literar, eminescianismul – care ține de o opțiune proprie cercetătorului, intimă, liberă de orice circumstanțe, de sentiment, mai discret, mai nuanțat și mai rafinat uneori, de exclusivism sectar și religiozitate de tip fundamentalist –, și o nouă disciplină filologică, eminescologia – care ține de rațional, discernământ critic, disponibilități de analiză și interpretare, într-un cuvânt, de știință, de specializare, de profesionalism. Prof. Scărlătescu atrage atenția asupra apariției unor critici literari improvizați, străini de cele mai elementare cunoștințe de estetică generală, teorie și istorie literară. În lipsa acestora, ei se așează sub umbrela unor clișee la îndemână, onorabile la data apariției lor, dar tocite prin uz excesiv și golite de sens, proliferate mai ales la date festive, prin publicații (mai cu seamă online) și din păcate în mediile școlare, la lecții sau cu ocazia unor sesiuni, concursuri, manifestări artistice. La umbra metaforei eminesciene, scoasă din plasma ei poetică, originară, vizionară ca la toți marii creatori, și-au făcut apariția tot felul de aberații privind, de pildă, vocația „științifică” a lui Eminescu, dincolo de geniul poetic, imaginându-l om de știință, astrofizician etc. Astfel de interpretări sunt inadmisibile, chiar dacă trăim timpuri de derută și bulversare valorică, făcând observația că opera lui Eminescu este o stâncă greu de aburcat și de purtat pe umeri. Eminescianismul și eminescologia sunt două domenii distincte ale receptării lui Eminescu, fiecare cu obiective și justificări ce le asigură consistența și perenitatea.
Colecția „Eminesciana” a Editurii Junimea, Iași, a publicat cu nr. 100 volumul «Epoca Eminescu» după Titu Maiorescu. Acad. Mihai Cimpoi semnează un port-scriptum al acestei cărți, de la bun început subliniind că „întâlnirea lui Eminescu cu Maiorescu a fost una fastă pentru istoria literaturii române și pentru istoria românească în general, având – înainte de toate – un sens întemeietor”. Volumul însumează texte ale lui Maiorescu reproduse din izvoare de mare valoare, recenzii, rapoarte academice, note, corespondență și, nu în ultimul rând, fragmente elocvente din jurnalul criticului de la „Junimea”. O recenzie elogioasă a volumului pomenit mai sus semnează Mircea Radu Iacoban, onorând numărul 100 al colecției „Eminesciana” în acest alt moment aniversar – Editura Junimea, 50 de ani de activitate editorială.
La rubrica „Semina sapientiae” (Semințe de înțelepciune) semnează poezie: Gabriel Chifu, (cu Poemul desenat aparținând artistului Dragoș Pătrașcu), Dumitru Chioaru, Marian Drăghici, Ion Mureșan (un poem dedicat in memoriam pictorului Miron Duca), Dan Stanca, Jordi Doce (Spania – traducere de Melania Stancu) și proză: Cristina Chiprian, George David, Iris A. Knieling, Dorin Murariu, Gheorghe Schwartz (oferind fragmente din cărți în curs de apariție la Junimea).
Rubrica „Et in Arcadia ego” (eseuri, tablete, traduceri) e susținută de: Ștefan Afloroaei (despre Albert Camus, pagini de proză și eseu), Simona Modreanu (despre traduceri din limba franceză în presa românească), Codrin-Liviu Cuțitaru („D’ale scriitorilor”), Ștefan Hostiuc („Moldovenismul, o doctrină politică”), Radu Ciobotea („Cioran: bolile respirației literare”), Emina Căpălnășan (despre vocabula „bazat” – un participiu cu sens adjectivat) și Laura-Carmen Cuțitaru.
Comentarii, recenzii și cronici semnează: Elvira Sorohan, Vasile Iancu, Diana Bobică, Ioan Răducea, Frăguța Zaharia, Ioan Holban, Victor Teișanu, Diana Vrabie, Stelian Țurlea.
Pline de miez ideatic și combative sunt dialogurile scriptoriene: Lucian Vasiliu cu Iustin Moraru (răspuns la o anchetă pe tema copilăriei și nu numai), Nicolae Busuioc cu Doru Scărlătescu (pomenit mai sus), Iulian Talianu cu Ștefan Mitroi (fragment din volumul „Fără măști de carnaval” în curs de editare la Junimea).
Rețin atenția și celelalte rubrici obișnuite ale publicației ieșene: „Historia magistra vitae”și „Aqua script”.