Epistolă de la Bistriţa cu "Nu-i bai !", "Ba-i bai !" la vreme de coronavirus pentru Cornel, T.I.R.-ist, solist vocal şi instrumentist din Spania

Maestre Cornel,

Mă întrebi cum o ducem ?  Păi nu ştii ? În marea sa bunătate şi generozitate Dumnezeu  a hărăzit ţara noastră cu de toate, cu râuri a căror ape limpezi şi line ajung în Dunăre, iar apoi în marea cea mare, cu câmpii mănoase, cu dealuri înnobilate şi înfrumuseţate de livezi şi vii roditoare, cu munţi ce urcă semeţi spre înalţimi îmbrăcaţi în păduri seculare în care vieţuiesc cerbi şi căprioare, caprele negre, specia emblematică a Carpaţilor noştri şi celelalte minunăţii ale faunei cinegetice pe care în calitatea ta de iscusit şi pasionat vânător le cunoşti foarte bine, fapt ce se zice că l-ar fi mirat chiar şi pe Sfântul  Petru, care ar fi întrebat "dacă nu cumva e o situaţie favorizantă pentru cei din Grădina Maicii Domnului ?, la care Dumnezeu ar fi răspuns: "lasă să vezi ce conducători le dau !".  Lucrurile parcă se leagă. Toţi emanaţii şi politrucii post-decembrişti, ce s-au căpătat la baierele puterii de vreo treizeci de ani încoace "dintr-o profundă dragoste şi grijă  ce ne-o poartă" ne-au asigurat că  o să ne fie mult mai bine dacă desfiinţează şi rad de pe harta economică a judeţului şi a ţării rând pe rând: fosta fabrică de cherestea de la  Suseni, la care în vremuri bune şi-au câştigat pita familiile noastre împreună cu alţi vreo 2000 de localnici şi pentru care fratele Gicu împreună cu regretaţii noştri vecini inginerul Pleşca Emil, fostul director al fabricii şi  inginerul Bufu Larion Ionel, fostul director general al IFET, iar ulterior director comercial al fostului Combinat de Prelucrare a Lemnului Bistrița, care înainte de 1989, asigura locuri de muncă și venituri sigure pentru 4000 bistrițeni și conjudețeni s-au zbătut pentru a le menţine în funcţiune în vederea valorificării superioare nu numai a masei lemnoase, prin producerea de mobilă sculptată ( e adevărat la preţuri inaccesile omului de rând, dar profitabile bugetului ţării – n.n.), ci şi a rumegușului, tocăturii, deșeurilor din lemn. Nu s-au lăsat până n-au adus la stadiul de ruină, au închis şi desfiinţat şi  fosta  fabrică de hârtie de la Prund, cea mai veche din ţară, înfiinţată la 1768, care, înainte de 1989, era cotată a fi cea mai bună şi mai eficientă unitate de profil din România, ce asigura venituri sigure pentru alţi 2000 de bârgăoani. Tăvălugul lor distructiv şi demolator nu s-a oprit aici. Au continuat cu  închiderea şi desfiinţarea rând pe rând a fostelor fabrici de pâine, de produse lactate, Sectorului de exploatarea lemnului. N-aut cruţat nici chiar fostul depozit de fructe şi  legume, de unde  fructe ambalate  individual cu multă migală, atenţie şi delicateţe ajungeau pe mese din aproape întreaga lume. Toţi sau aproape toţi ne-am zis:" Asta e. Nu-i bai !. Vom mere să ne încercăm norocul şi să vedem cum stă treaba şi în altă parte". Pentru aceasta ar trebui poate şi voi T.I.R.-iştii români să le fiţi "recunoscători" că într-un fel v-au ajutat să vă faceţi remarcaţi la vreme de pandemie, prin asigurarea inimii vieţii economice şi sociale a U.E. - transporturile –  iar noi că v-au creat posibilitatea  ca Europa să cunoască şi latura eroică a activităţii româneşti nu numai cea aducătoare de  hulă, desconsiderare şi dispreţ.  Toţi sau aproape toţi am fost şocaţi de recenta şi năstruşnică găselniţă a unui "consultant" al autorităţilor uzitată într-o neagră perioadă istorică, ce propunea nici mai mult nici mai puţin decât "carantinarea instituţionalizată" pe termen nedefinit,  a tututor persoanelor în vârstă (cele trecute de 65 ani -n.n.)  gratulate la noi cu tot felul de apelative, care de care mai "drăgălaşe "şi mai "măgulitoare" cum sunt: "fiinţe expirate", "boşorogi inutili", "devoratori lacomi şi hrăpăreţi ai bugetului de pensii şi a celui de sănătate", "paraziți sociali" mascată prin "grija sinceră și dezinteresată pentru binele social" în faţa căreia n-ai  cum să zici: "Nu-i bai !", ci "Ba-i bai !" pentru că persoanele în vârstă nu şi-au dorit şi nu-şi doresc un tratament discriminatoriu  privilegiat, nu-şi doresc să fie "protejate" peste măsură, ci doar să li se respecte demnitatea. S-a ajuns până acolo încât de Sfintele Paşti un conjudeţean se întreba: " cum ar fi mai avantajos pentru el să-şi taie mielul cumpărat ori să-l declare şi crească drept animal de companie ?, care în această perioadă au devenit "răsfăţatele pandemiei" şi au dreptul la libertate. Într-o perioadă am fost agasat de reiterarea obsedantă de către una dintre personalităţile vieţii publice  de la noi a recomandării (obligaţiei): "staţi acasă, dacă vă pasă !" pentru că nu poţi  să zici: "Nu-i bai !", ci "Ba-i bai !" pentru că indiferent de nume, de  emfaza pe care o afişezi,  oricât de puritan, de arian, de superior ai încerca să pari, nu-ţi sunt totuşi permise recomandări, sugestii, iniţiative şi cu atât mai puţin să institui oprelişti, interdicţii nici chiar pentru motive ce ţin de securitatea sanitară, pentru cei care la vremuri grele de necazuri, restrişte şi suferinţe încearcă să-şi găsească loc de alinare, linişte sufletească, obloşire şi scuteală sub aripa ocrotitoare a  mamei, fie ea  cea naturală, cei fericiţi, care încă o mai au sau a  mamei atât de generoase şi ocrotitoare a tuturor românilor -  România întrucât acestea contravin dreptului natural, firesc,  instictal  al fiinţei umane. Noi cei de aici, dar şi voi diasporenii de acolo cred că datorăm mulţumiri profesorului universitar doctor Ioan Aurel Pop, cetăţean de onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud, preşedintele Academiei Române pentru implicarea cu înţelepciunea, competenţa, bunul simţ şi omenia ce-l caracterizează  în desluşirea locului şi rolului autorităţilor şi a fiecăruia dintre noi în situaţia deosebit de complexă şi nemaiîntâlnită creată de înfruntarea cu perfidul criminal Covid-19. Acum când şi acolo au început să se ia măsuri de relansare a activităţilor cotidiene încearcă să le aduci în continuare conaţionalilor noştri voie bună, bucurii, fericire inclusiv prin interpretarea melodiei Ocroteşte-i Doamne pe români, pe autohtoni şi pentru a fi în ton cu subiectul, pe toate popoarele  şi neamurile lumii.

                                                                   *

P.S.: Renunţă la friptură, mai "sari" peste câte o masă" să n-ai cumva neplăceri !