”Eu nu sunt eu, ci ...fratiu meu!“ sau cum se poate ajunge, prin năsăbuinţă, din contravenient în infractor

Viaţa şi activitatea noastră e presărată uneori de nostimităţi, de momente picante, ce provoacă amuzamentul şi deliciul cotidian. Autor al unui astfel de act a fost deunăzi nu un tânăr pus pe şotii sau aflat la începuturile vieţii sociale la care ne-am aştepta, ci un om cu experienţă, un ditamai pensioner şi cap de familie, fost mai bine de trei decenii cadru tehnic la o important societate comercială bistriţeană, absolvent de învăţământ superior, căruia din respect pentru ai săi,nu-I vom da numele.

Acesta, aflat sub influenţa elexiruluilui Bachus, s-a angajat în traversarea străzii Năsăudului prin loc nepermis, ceea ce i-a atras atenţia unui lucrător de poliţie, ce acţiona în zonă. Conform legii, acesta i-a cerut să se legitimeze, dar contravenientul a declarat că ”nu are actul de identitate la el“ şi în mod dezinvolt şi-a atribuit o identitate ce nu-I aparţinea, respective pe cea a fratelui său.

În urma accesării sistemului de evidenţă informatizată a persoanei, poliţistul a constatat că fratele respectivului are unele semen particulare, iar discuţiile avute pe această temă l-au obligat în final să recunoască totul şi să ceară clemenţă.

Respectivul s-a ales pe bună dreptate cu o dojeneală aspră nu numai din partea omului legii, dar şi a familiei şi aparţinătorilor şi acest lucru nu întâmplător, întrucât prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute de art.175 Cod penal constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 327 Cod penal şi a înţeles cât de uşor se poateajunge din postura de contravenient în cea de infractor.