Eveniment emoţional

Duminică, 30 august 2009, la finele liturghiei de la Catedrala ortodoxă din Năsăud, enoriaşii au fost surprinşi de o veste tristă pentru ei: Preotul Leon Pop, după o activitate ireproşabilă în acest sfânt locaş timp de 20 de an, alături de preotul Tomi Gavrilă, în viitorul apropiat se va transfera cu serviciul la o altă parohie, desigur, cu acordul dânsului şi în urma unei cereri proprii depusă în acest sens.

Vestea a produs durere generală, manifestată heterogen, consecinţă a heterogenităţii prezenţilor în biserică.

Preludiul stării emoţionale deosebite l-a dat însăşi preotul Leon Pop la începutul şi în timpul cuvântului de învăţătură, după liturghie, de la înălţimea amvonului, când se observa vădit că „nu era în apele dânsului”, era de nerecunoscut având în vedere lipsa modului convingător de expunere, tonul liniştit, liniştitor, sigur şi atractiv cu care vorbeşte mulţimilor în mod obişnuit.

Când preotul a început să adreseze cuvinte de mulţumire acelora cu care a colaborat atât de bine şi atât de mult, s-a declanşat o adevărată avalanşă de sentimente profund umane, în ambele sensuri, consecinţa unei apropieri sufleteşti între cei prezenţi, cum numai într-o biserică se poate vedea. Omul nu poate, la dorinţa lui, să roşească la faţă şi să verse lacrimi. Aceste manifestări fizice sunt doar consecinţa unor trăiri psihice, interioare deosebite. Asemenea exteriorizări de sentimente nobile, la momentul amintit erau unanime, şi in plus, la cei care vorbeau, sau mai apoi la cei care cântau, mă refer la membrii corului, erau însoţite şi de suspine, denaturarea vocii şi prezenţa „nodului în gât”. Mulţumiri pentru înţelegere, colaborare şi respect deosebit au fost adresate preotului coleg, părintelui Tomi Gavrilă, membrilor Consiliului parohial, enoriaşilor prezenţi sau nu astăzi la liturghie, diecilor şi, desigur, măreţului cor al catedralei, cunoscut şi apreciat în mare parte din ţară,ca o realizare strălucită a activităţii celor doi preoţi – Tomi Gavrilă şi Pop Leon.

În această atmosferă de coeziune sufletească şi tristeţe generală ne prevăzută – şi neprevăzutul amplifică sentimentele- mă gândeam la două concluzii care mi-au apărut în minte:

Noi enoriaşii trebuie să-i mulţumim Domnului pentru harul şi darul cu care L-a înzestrat pe părintele Leon, pentru că de fapt, noi suntem beneficiarii acestor daruri, asupra noastră se răsfrânge darul şi harul părintelui Loen.

Apoi, în faţa lui Dumnezeu toţi fiii lui sunt egali. Atunci dacă ne-a învrednicit pe noi atâţia ani cu harul părintelui Leon, pentru ce nu ar fi bine ca şi alţi fii, dintr-o altă parohie, să nu fie şi ei învredniciţi cu acelaşi har? Doar toţi sunt fiii Lui.

Iată cum, legea echilibrelor, a compensaţiei face ca supărarea dint-o parte să fie anihilată de bucuria din altă parte, regretele de aici se convertesc în satisfacţii acolo.

Părintele Tomi Gavrilă, binecuvântat de Dumnezeu cu acelaşi har divin, cu aceleaşi alese calităţi de preot model, va continua singur activităţile începute cu valorosul său coleg, chiar dacă îi va fi mai greu, iar periodic, sunt convins, vor organiza activităţi comune, spre satisfacţiile generale.

În nume propriu, aduc sincere elogii activităţii continue a preotului Leon Pop, fiind în cunoştinţă de cauză, în cel puţin patru direcţii: în calitatea dânsului de părinte duhovnic, unde s-a integrat exemplar în comunitate; în calitate de profesor de religie în şcolile năsăudene (am fost colegi, în aceeaşi sală profesorală ani de zile)unde a fost de asemenea un model, respectat şi iubit de către tineri, cadrele didactice-colegi şi conducerea şcolilor; în calitate de susţinător, alături de părintele Tomi, a corului Catedralei (fiind membru al acestui cor, îi ştiu preocupările) şi, în fine, în calitate de intelectual cu o veritabilă cultură generală. În ce mă priveşte, o pauză mare sau o oră liberă într-o zi de şcoală, nu puteam să o petrec mai frumos şi instructiv, de cât purtând un dialog pe teme de ştiinţă şi mai ales ştiinţa evoluţiei generale,cu părintele Leon,

Felicit enoriaşii viitoarei parohii a părintelui Leon, pentru darul primit, prilejuit prin venirea acestuia în mijlocul lor şi ...îi invidiez plăcut.

Prof. Romulus Berceni