Fragment de Jurnal din anii ’80 – Ion Urcan

Nu este nimic excepțional în faptul că un scriitor a ținut un jurnal personal/ intim/ deloc intim, ca, bunăoară, Liviu Rebreanu sau oricare altul, excepția o dă faptul întâlniri, o surpriză de spirit, fără să deruteze sau să mire, dimpotrivă, identificând locuri, oameni, figuri și gesturi. Dacă întâmplător ai trăit în locurile pomenite în pagini și ai participat la doar câteva dintre evenimentele pe care autorul le „desfășoară” în rândurile jurnalului, ai cunoscut întâmplător nu puțini dintre „eroii” aduși în scenă, simți un fel de solidaritate jovială. Citind șirele scrise de Ion Urcan (din păcate, plecat dintre noi mult prea devreme – 21 martie 2020), te pătrunzi, nu știu cum, de intrarea în starea unei explozii lucind de viață și parcurgeri vii, împreună, necontrafăcute… Scrisul lui Ion Urcan, dintotdeauna și acum, nu numai în aceste fragmente, împrimă o stare emoțională aparte. Evident, fragmentul găzduit de revistă, aleatoriu trimite la anul 1985: 7 aug ’85: „Scriu puțin. Cartea, la care mă gândesc tot mai mult ca la un remediu împotriva inutilității – de fapt, împotriva a tot ceea ce e urât și opresiv în viața pe care o duc – se întrevede încă greu. De ce scriu atât de puțin? Nu vreau să spun că ar trebui neapărat să scriu mult, dar un ritm de cinci-șase texte pe an este infim. E prea puțin ca să fii prezent, astăzi, când argumentul cantitativ e o obsesie a celor ce scriu, ca și a celor ce nu scriu. Știu bine că snobismul cărții pe an calendaristic, de care toți sunt bântuiți, e mai degrabă o prostie, dar asta nu mă justifică. Ar trebui să scriu nu doar ceva mai mult, ci și mai bine!” 27 oct. ’85, duminică: „De ’Ziua recoltei’, în piață. La ora 9, încă brumă în locurile umbrite. Mesele lungi de ciment, aproape goale. La două-trei rânduri de mese, câțiva precupeți cu rădăcini de hrean, gogonele verzi, mărar, cimbru, crizanteme atinse de ger. Foarte puține fructe. Pe latura dinspre stradă, plase de rafie, borș și moare de varză. În spate, la chioșcurile ’Gostat’, se dădeau la ghișeu cutii cu fulgi de fasole. La coadă, vreo cincisprezec-douăzeci de oameni. Vânzătorul, un tânăr arogant, bine îmbrăcat, se certa cu o femeie căreia nu voia să-i schimbe două cutii defecte… (…) La 10, ne-am întors acasă cu toți banii în buzunar și cu plasa goală. La radio, cântece despre toamnă. Pe cer, huruit de elicoptere. Ștabii de la partid, poate chiar Ceaușescu în persoană, se duc la Dealul Negru, la vânătoare. Zi minunată de toamnă târzie. Până seara, am citit E. M. Forster, «Aspecte ale romanului»”. Vineri, 15 nov. ’85: „Zile de ploaie, nu prea reci. Căldură avem câte două-trei ore pe zi, dimineața și seara. Curentul se întrerupe mai rar și pentru mai puțin timp, probabil datorită vremii îngăduitoare sau drept consecință a militarizării ’sectorului energetic’. La muzeu, același marasm. Suntem, cu scurte întreruperi, într-un perpetuu șantier. Aceeași muncă de salahori, decoratori etc., care, de doi ani încoace, ne dă tuturor sentimental inutilității și al descalificării. Sunt hotărât să mă întorc, cu prima ocazie, în învățământ. Dar când va fi această ocazie?”.
Semnalez cronici literare, comentarii, analize: În editorialul intitulat „Alex. Ștefănescu, autoportret cu portrete”, Marta Petreu desfășoară o analiză relaționară „văzută” în noul volum publicat de cunoscutul critic, «Eu și comunismul» (Ed. Curtea Veche, 2020), – carte care frapează în primul rând prin tonul direct și plin de vervă, același ca în comentariile lui critice ori în «Istoria literaturii române contemporane»; Bogdan Suceavă pare că dedică un eseu matematicii/geometriei, din prima jumătate și mai bine a secolului XX, dar se oferă cu admirație, de fapt, matematicianului Dan Barbilian/ poetului Ion Barbu și poeticii din «Joc secund»; Iulian Boldea semnează un comentariu la antologia «O sută și una de poezii» de Ioan Alexandru (Ed. Academiei Române, 2017 – selecție și cuvânt înainte de Mircea Platon); Ion Bogdan Lefter prezintă o culegere de versuri ale Doinei Cornea, „de la 50 la 89 de ani”, un joc postum al Doamnei Profesoare, volum intitulat «În căutarea îngerilor pierduți» (Ed. Școala Ardeleană, 2019 – prefață de Ana Blandiana); Constantin Cubleșan recenzează volumul de versuri «Transparența unui popor de foci» de Alexandru Ovidiu Vintilă (Ed. Charmides, Bistrița, 2019). Alte comentarii literare, eseu, poezie, proză, interviu: Cristian Vasile, Ștefan Bolea, Radu Constantinescu, Mircea Moț, Petrișor Militaru, Eugenia Sarvari- actorul Bogdán Zsolt etc.
La ancheta Apostrof, cu subiect la zi: Cum v-ați adaptat la provocările vieții online? Ce șanse mai are cultura înaltă în universul digital?, oferă răspunsuri 15 scriitori. Merită citite.