Fragmentarium de gând şi suflet

- în dialog cu d-na Carmen Moldovan, revoluţionar şi om al Cetăţii Bistriţei

O cunosc foarte bine pe Carmen Moldovan. Am fost colegi de muncă în urmă cu un sfert de secol la I.P.E., actualmente Iproeb Bistriţa. Este un om ambiţios, plin de energie, luptătoare şi perseverentă în tot ceea ce face, sinceră şi corectă cu cei din jur, s-a făcut cunoscută, în primul rând, în municipiu nostru prin vocea ei la Revoluţia din 1989, atunci când lupta pentru o democraţie corectă şi nu un drum cu spini.

Pe parcurs, am ajuns să fim colegi de breaslă în media bistriţeană, ea fiind un profesionist desăvârşit.

Rep.: Cum te-ai hotărât să scrii poezii?

Carmen Moldovan: Din anul 2005 m-am pensionat de boală şi, fiind foarte bolnavă şi singură, părăsită de toţi prietenii, am început să scriu, iar prima mea poezie a fost „Singur”, urmată imediat de „Vino, Doamne!”, care este şi titlul primului meu volum de poezii, care va fi lansat în curând.

Volumul II va fi lansat în februarie 2011, când voi împlini 47 de ani.

Rep: - Ce alte surprize pregăteşti?

C.M.: Asta nu este singura surpriză pentru bistriţeni, pe care eu îi iubesc foarte mult pentru că au fost alături de mine şi la bune şi la rele de peste 28 ani, de când am venit din Târgu Mureş, în anul 1982. Pot să spun că acum, chiar dacă sunt născută în Târgu Mureş, sunt mai mult legată de Bistriţa decât de Târgu Mureş. Oricine mă întreabă de unde sunt, răspunsul meu este că „sunt mai mult bistriţeancă decât mureşeancă”, argumentând faptul că la o vârstă fragedă, 18 ani, am venit în Bistriţa, căsătorindu-mă cu un bistriţean. Dar nu regret acest lucru. Surprizele se vor ţine în lanţ. Pentru bistriţeni, mai am în lucru o carte despre Revoluţia Română din 22 decembrie 1989, iar lansarea ei mi-aş dori-o în 21 decembrie 2010, la 21 de ani de la aceste evenimente sângeroase.

Rep.: - Cine a fost muza ta?

C.M.: - Muza este Dumnezeu; tatăl meu, Constantin, pe care l-am pierdut acum 10 ani, la vârsta de 60 de ani; Roxana-Nicoleta, fiica mea, 26 de ani; ginerele meu Cristian Petru, mama mea, Maria, fratele meu Ioan Costin, căruia îi cântam când era mic şi-l legănam pentru că sunt mai mare decât el cu 6 ani; bunicii mei, într-un cuvânt, întreaga mea familie, căreia îi mulţumesc foarte mult pentru sprijin, ajutându-mă să-mi privesc boala şi viaţa altfel.

Rep: - Cum ai reuşit să răzbeşti în această lume?

C.M.: Este foarte greu să răzbeşti într-o lume a „bărbaţilor şi a prietenilor”, care nu suportă femeile care sunt mai puternice decât ei.

Rep.: Fiind o femeie activă, când ai timp să scrii poezii?

C.M.: Fie iarnă sau vară, primăvară sau toamnă, eu compun ziua sau noaptea, plângând sau cântând pentru Dumnezeu, mulţumindu-i că mă ţine în viaţă să pot să-mi întreţin familia mea şi afacerea redeschisă din nou pentru bistriţeni şi nu numai şi să o pot vedea pe fiica mea când va termina masterul la UBB Cluj-Napoca, împreună cu Cristi, sau de ce nu, să-şi termine şi doctoratul amândoi. Mai am foarte multe de rezolvat în această viaţă, dar dacă Dumnezeu va hărăzi să-mi închei menirea pe acest pământ, eu cred în viaţa veşnică şi în faptul că toţi suntem muritori şi la toţi le vine rândul, „din pământ ne naştem şi în pământ vom ajunge”.

Rep: Ai vreo poezie preferată?

C.M.: Toate poeziile sunt preferatele mele. Aşa că sper ca toţi bistriţenii, toţi edilii acestui judeţ să-mi citească poeziile şi cărţile pe care le voi scoate în acest an şi anul viitor, să le aline sufletele, să le ridice moralul, să adoarmă şi să se trezească cu poeziile mele, pricesnele şi colindele pe care, dacă Dumnezeu mă ajută, le voi lansa în noiembrie 2010, la Bistriţa.

Rep.: Cui dedici această carte?

C.M. În primul rând familiei mele şi apoi tuturor bistriţenilor. Această carte, precum pricesnele şi colindele, scrise pe versurile mele, le voi traduce şi în alte limbi: ebraică, maghiară, franceză, romanes, rusă, latină, engleză, germană, italiană, spaniolă etc., cu ajutorul fiicei mele şi al lui Cristi.

Eu sunt „Carmen necesarium”, adică o poezie necesară, un cântec, o odă, un imn pentru toţi cei care mă vor citi sau mă vor imita în cântecul meu cu glasul lor. „Carmen necesarium” era „Legea celor 12 table” la romani, adică constituţia lor, pe care toată lumea trebuia să o cunoască.

Cânt şi compun de când m-am născut.

Rep.: Un mesaj pentru bistriţeni…

C.M.: Mesajul meu este: Vă iubesc şi vă aştept la lansarea cărţilor mele şi mulţumesc în primul rând întregii echipe redacţionale de la cotidianul „Răsunetul”, tuturor colegilor mei, şi foştilor colegi de la Radio 21, Radio Transilvania, Radio Bistriţa, Radio Someş, Radio Balada Năsăud, AS TV, TV Bistriţa, Mesagerul de Bistriţa-Năsăud, Gazeta de Bistriţa, Atac de Bistriţa, TVR 1, Antena 1, Realitatea, Rompress, Mediafax, Adevărul de Seară, România Actualităţi, Radio SOS Beclean şi Radio Son Topliţa, iar dacă am omis pe cineva îmi cer scuze şi le mulţumesc tuturor pentru sprijin şi fair play-ul de care au dat dovadă în momentele frumoase şi nu numai ale vieţii mele. Mă voi întoarce cât de curând, prin intermediul cotidianului „Răsunetul” şi nu numai, alături de foştii ascultători care mă auzeau în fiecare dimineaţă la matinalele de la Radio 21, Radio Balada Sângeorz-Băi şi Năsăud şi Radio Bistriţa, mă voi întoarce să le cânt şi să îi încânt pe toţi bistriţenii care m-au iubit şi mă iubesc.

Comentarii

22/10/10 12:37
lucrtia filipas

f frumos abia astept sa/ti citesc poeziile ,dumunica ne vedem la lansarea cartii tale mult succes pe mai departe

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5