Generalul Traian Moşoiu, în viziunea urmaşilor
În seria „Restituiri necesare”, prof. dr. col. r. Vasile Şt. Tutula propune, la Editura Mega, volumul „Generalul Traian Moşoiu (1865-1932), un arhanghel şi erou al apărării Marii Uniri (1918-1919), Cetăţean de Onoare al Năsăudului (4 martie 1924)”. Volumul a apărut ca un omagiu dedicat înaintaşilor noştri, la 1 decembrie 2013 împlinindu-se 95 de ani de la înfăptuirea, la Alba Iulia, a Marii Uniri. Acum s-a constituit, la Sibiu, Comandamentul trupelor din Transilvania, Armata Transilvania, al cărui prim comandant a fost generalul de brigadă Traian Moşoiu care, împreună cu trupele sale, reprezintă un simbol grandios peste veacuri pentru toate generaţiile de buni români.
Vasile Tutula ne reaminteşte faptul că, pentru năsăudeni, este o mândrie acordarea titlului de Cetăţean de Onoare generalului Traian Moşoiu, acesta fiind profund impresionat la fiecare întâlnire cu Ţara Năsăudului. Atunci când, pe 19 iunie 1922, asupra Năsăudului s-a abătut potopul, pierzându-se 22 vieţi, distrugându-se 82 gospodării şi ruinându-se alte 107, alături de Ion I. C. Brătianu, generalul Moşoiu, în calitate de ministru al Lucrărilor Publice, a sprijinit Năsăudul. Bunicul dinspre mamă al autorului cărţii, Gavrilă Urs, spune despre Traian Moşoiu că „a întronat ordinea în Budapesta, unde era multă dezordine şi harababură”. Privind la fişa biografică vedem că acesta s-a născut într-o familie cu cinci copii, la Tohanul Nou, urmând, după liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, cursurile Şcolii Militare de la Budapesta şi Viena. Este avansat, apoi, la gradul de sublocotenent în rezervă în Armata Austro-Ungară, apoi repartizat la Sibiu, la Regimentul 85 Infanterie din Maramureş unde, datorită nemulţumirilor asupra sorţii poporului, fiind pedepsit cu arest. În anul 1891 îşi dă demisia din armata austro-ungară, se retrage la Bran. Apoi, este încadrat, în 1893, ca sublocotenent în Regimentul 9 Infanterie Râmnicu Sărat, iar la 1900 este avansat la gradul de căpitan şi mutat la Romanaţi, iar de aici la Ploieşti şi Iaşi. Este verificat, în 1908, pe linie militară, de principele Ferdinand I, care a notat „căpitanul Moşoiu este un foarte bun comandant de companie. Compania sa este bine instruită, din toate punctele de vedere. Este un ofiţer energic şi cu mult simţ practic. Caracter drept şi de încredere”. Moşoiu a fost avansat la gradul de maior, fiind numit comandantul Regimentului din Muscel. În această perioadă scrie lucrarea „Spiritul ofensiv al infanteriei”, urmând ca la doi ani să publice şi volumul „Instructorii recruţilor de infanterie”. În 1916 se ocupă îndeaproape de pregătirea pentru luptă a Regimentului de Infanterie nr. 2 Vâlcea, în acelaşi an fiind numit comandantul Brigăzii 3 Infanterie, cu care participă la bătălia de la Sibiu. Pe 17 octombrie este decorat cu cel mai înalt ordin militar românesc „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pentru eroismul său în luptele de înălţime - Pietrosul Veveriţa, urmând ca în ianuarie 1917 să-l găsim comandant al Diviziei 12 Infanterie. În 1917 devine comandant al Diviziei 7 Infanterie, cu care va trece munţii, în Transilvania: „sub privegherea lor, sufletele noastre să se contopească într-unul în marea sărbătoare a Unirii celei veşnice”.
Impresionează intrarea trupelor în Târgu Mureş, iar mai apoi oprirea pe aliniamentul Telciu – Salva – Năsăud – Bistriţa – Reghin – Târgu Mureş. Tot trupele lui Moşoiu eliberează şi Clujul, acesta fiind numit mai apoi guvernator militar al Transilvaniei, iar în 1919, comandant al Grupului de Armată Nord, care va elibera Oradea, astfel fiind supranumit guvernator militar al teritoriilor ungare. Tot în 1919, îndeplineşte funcţia de comandant al Garnizoanei Budapesta, însă la sfârşitul lui 1919 îşi demisia din armată şi se înscrie în rândurile Partidului Naţional Liberal, fiind în Guvernul Alexandru Vaida Voievod ministru de război. Participă la festivităţile de încoronare de la Alba Iulia a suveranilor - regele Ferdinand I şi regina Maria. Are apoi funcţiile de ministru al Comunicaţiilor, iar mai apoi de ministru al Lucrărilor Publice. În timpul vieţii, generalul Moşoiu primeşte titlul de „Cetăţean de Onoare” al Năsăudului, fiind printre primele titluri acordate de Oraşul Academicienilor. Se stinge din viaţă la 30 iulie 1932, fiind înmormântat în Cimitirul Belu din Bucureşti.
Portretul a fost conturat, de Vasile Tutula, pe baza arhivelor, cunoscutul istoric năsăudean reuşind să aducă în faţa noastră acest brav erou pentru care trebuie să avem tot respectul.
Citiţi şi:
- O CARTE DESPRE APĂRAREA MARII UNIRI (1918-1919) ŞI BRAVUL GENERAL TRAIAN MOŞOIU (1865-1932)
- O carte despre apărarea Marii Uniri
- Pr. Adrian Cherhaţ: În Anul Centenar, ne amintim de generalul Eremia Grigorescu (1863-1919)
- Povestea lui Ioan V. Conea, din Chiuza, participant la primul război mondial
- La 90 ani, generalul de brigadă (retr.) Ioan Birişiu a fost sărbătorit de camarazi
Adaugă comentariu nou