George-Vasile Raţiu - profesorul şi scriitorul

Atunci când ne raportăm la existenţa unui om, poezia se umple parcă de mai mult adevăr. Când mă gândesc la cel care a fost profesorul şi scriitorul George Vasile Raţiu, versurile eminesciene referitoare la trecerea anilor asemeni clipelor devin vii şi incontestabile. A trecut deja o clipă, adică un an, de la dispariţia lui fulgerătoare de pe acest pământ, pe care a lăsat atâtea cărţi necitite, atâtea pagini nescrise, el, iubitorul cărţilor, el, care trudea atât de mult asupra unui manuscris.... Fost director al Casei Corpului Didactic încă de la înfiinţarea acesteia, în mai 1971, preşedinte al C. A. R. învăţământ, iniţiator şi organizator al atâtor evenimente didactice şi culturale, şi-a dedicat viaţa învăţământului şi culturii din judeţ, în miezul cărora a fost mereu, a scris cărţi despre viaţa şi activitatea unor scriitori originari din judeţul Bistriţa-Năsăud sau a redactat numeroase referinţe tematice privind procesul instructiv-educativ.

Născut la 14 septembrie 1935 în comuna Prundu-Bârgăului, judeţul Bistriţa Năsăud, în familia croitorului Vasile Raţiu şi a Sabinei, casnică, n. Dablea, copilăria i-a fost profund marcată de evenimentele din anii celui de al doilea război mondial, când, la 10 octombrie 1944, trupele maghiare în retragere au împuşcat în sat şapte oameni pentru vina de a fi români, printre care şi pe Vasile Raţiu, tatăl viitorului profesor. Urmează Şcoala Primară şi Elementară la Prundu-Bârgăului, Şcoala Medie Tehnică de Cooperaţie la Vatra Dornei, Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. A fost profesor la Şcoala Tehnică Horticolă, Liceul „Liviu Rebreanu”, Liceul de Construc-ţii, Şcoala de Arte şi Meserii „Sfânta Maria” ş.a. din Bistriţa. De-a lungul carierei ocupă şi funcţiile de director la Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud (1966-1969), inspector şef la Comitetul de Cultură şi Artă al jud. Bistriţa-Năsăud (1969-1971), director fondator al Casei Corpului Didactic a jud. Bistriţa-Năsăud (1971-1986; 1990-1992), director al Casei de Copii din Bistriţa (1988-1990). A contribuit la apariţia revistei Didactica nova, pe care a condus-o o vreme.

A avut numeroase preocupări cultural-ştiinţifice, semnând apoi mai multe volume de literatură şi istorie literară, cum ar fi: George Coşbuc şi Valea Bârgăului. Contribuţii documentare la biografia poetului. Bistriţa, Editura George Coşbuc, 1996, Matei Eminescu la Bistriţa, Editura Răsunetul, 1997, Elena Coşbuc – oaspete al Văii Bârgăului. Bistriţa, Editura Aletheia, 1998, Comemorarea a 70 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Matei Eminescu – fratele Poetului. Bistriţa, 15 decembrie 1999. Bistriţa, Revista Cosânzeana, 1999, Izvorul deveniri. [proză scurtă] Editura Mesagerul, 2001, Soarele stă la Bârgău. Antologie şi note biobibliografice, Editura George Coşbuc, 2002, Pe tărâmul Cosânzenei, roman, Editura Mesagerul, 2002, Însemnări despre scriitori. La masa lui Coşbuc. Editura Mesagerul ş. a.

În ultimii ani, parcă simţind apropierea iminentă a sfârşitului, şi-a intensificat activitatea publicistică, realizând între altele şi o lucrarea autobiografică, care cuprinde o listă cu scrierile sale, îndeosebi articole sau volume, precum şi însemnările ale unor oameni ai scrisului despre el, carte care încearcă să marcheze, măcar în parte, itinerariul intelectual străbătut de-a lungul anilor, toate constituindu-se, aşa cum cu modestie le numeşte, „nişte simple crestături pe răbojul vremii”, dar care fac dovada unei vieţii ce nu a fost trăită în zadar. Soţia sa, doamna Ana Raţiu, ca şi alţi cunoscători ai activităţii sale, încearcă să scoată la lumină alte pagini rămase în manuscris.