Grigore Silași – 190 de ani de la nașterea sa

Grigore Silași (25 ian. 1936 – 17 ian. 1897) s-a născut la Beclean, jud. Bistrița-Năsăud, în familia protopopului Vasile Silași. Studii – la Dej, în Liceul romano- catolic, apoi la Năsăud - Școala Normală, și-n fine, la Cluj, la Liceul Piariștilor. Deși rămâne orfan de tată, își continuă studiile la Academia Teologică din Blaj, apoi la Seminarul central Greco-Catolic „Sf. Barbara” din Veneția pe care-l absolvă în 1895, fiind hirotonit preot de Mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu. Doctoratul îl obține la Facultatea de Teologie din Viena și revine în dieceza de la Alba Iulia ca arhidiacon.

Activează în Societatea Literară a studenților teologi din Viena, alături de dr. Ioan Rațiu, Ioan Papiu, Simion Micu, Maxim Pop, Iustin Popfiu ș.a. Treptat, atrăgându-i și pe cei din Societatea „România” și pe cei din Societatea Social-Literară a Românilor, îi adună pe toți studenții români în Societatea „România Jună”, Viena. Trăia din singura sursă de venit, cea de vice rector al Colegiului din Viena, din care îi ajuta și pe alții. Dar din 1867, când s-a creat Austro-Ungaria iar Transilvania a trecut sub administrație ungară și situația românilor a devenit și mai precară, s-a exprimat împreună cu ceilalți intelectuali români, prin „Pronunciamentul de la Blaj” (1868), un memoriu prin care intelectualii români contestau anexarea Transilvaniei la Ungaria și măsurile antidemocratice luate împotriva românilor. Primit în audiență de împăratul Francisc Iosif I, îi prezintă acestuia mai multe petiții din Blaj în care erau consemnate nemulțumirile tuturor  românilor.

Împreună cu Eminescu și Slavici, pregătește manifestările național-patriotice de la Putna (15 aug. 1871), unde va ține un discurs fulminant în favoarea românilor și va fi ovaționat îndelung și purtat pe brațe… În anul 1872 este numit de Ministerul Maghiar al Cultelor și Învățământului, profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj, oferindu-i-se lunar un salariu de 2000 fl, și 300 fl pentru locuință. Năsăudenii îl felicită pentru reușită printr-o telegramă semnată de vicarul Grigore Moisil, de judele regesc Arion Mărcușiu și de profesorii dr. C-tin Moisil, Maxim Pop, dr Ioan Marte Lazăr, Florian Moțioc, Octav Barițiu, Leon Pavelea, Ioan Șerban ș.a.

Profesorul universitar Grigore Silași era un bun filolog, cunoștea istoria limbii române, dialectologie, poetică, romanistică, cunoștea limbile greacă, latină, franceză, maghiară, germană, arabă și alte limbi semitice. Era preocupat și de folclor, de creația lirică, de lingvistică, istorie literară, literatura română contemporană, teatrul românesc, creația populară românească. Elaborează și editează cărți, atât laice, cât și religioase. Cele mai importante ar fi „Discuții filologice și istorice maghiare” (cu privire la români), „Despre însemnătatea literaturii române tradiționale”, „Renașterea limbii române în vorbire și scriere”, „Românul în poezia populară”, „Psaltirea calvino-română versificată”, „Limba literară și limba populară”, „Oare din limba franceză împrumutăm?” A analizat opera lui Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Gh. Asachi, a analizat teatrul românesc, creația populară românească, poezia românească. A înființat revista românească „Sionul Românesc” (1865) și Societatea studențească „Iulia” (1873). Pentru ASTRA a înființat reuniunea sodalilor din Cluj (1873) și a condus Societatea ASTRA ca președinte. În Universitatea clujeană este desemnat șef al catedrei de limba și literatura română (1873-1886) și a deținut funcția de decan al Facultății de Litere (1883-1884) și trebuia să-și prezinte cursurile de gramatică, fonetică, morfologie, sintaxă, ortografie, dialectica și istoria limbii române.., în limba maghiară, dar el le preda, ca și Slavici în limba română. Drept urmare, casa i-a fost incendiată, biblioteca i-a fost devastată, manuscrisele sale de folclor, de lingvistică, dialectologie, istorie și estetică literară i-au fost arse în 14 mai 1884, pe Felegvar, de către huligani antiromâni, zi în carte-și putea pierde și viața, dar a fost anunțat de către un coleg maghiar ca în acea zi să lipsească de-acasă…

Academia Română îl primește în rândurile sale ca Membru de Onoare (13 sept. 1877). Succesele sale i-au iritat pe xenofobi și șovini, fiind învinuit că-și ține cursurile în limba română! Că tulbură buna înțelegere între naționalități! Era denigrat de presa maghiară. Statul maghiar i-a interzis Societatea „Iulia”  iar ministrul Trefort a dat ordin să fie eliminat de la Universitatea clujeană (1886), provocându-i o bătrânețe dramatică, fără pensie. L-au ajutat membrii ASTREI, sodalii clujeni și Banca Economul din Cluj. Dezamăgit și măcinat de o boală grea se retrage la Sângeorz-Băi, apoi la Năsăud, la sora sa Ana Filipan, unde va și deceda. A fost înhumat în Cimitirul „Comoara” din Năsăud, rămânând în conștiința năsăudenilor un exemplu de abnegație în nemărginita sa iubire de neam.

Ioan Seni

Bibliografie:

Traian Pavelea, Grigore Silași, în „Studii și Cercetări Etnoculturale”, vol. II, Bistrița, 1996, p. 147-156;

Traian Pavelea, Grigore Silași (1836-1897), în „Năsăudul – repere istorice și culturale”, edeit. George Coșbuc, Bistrița, 2001, p. 239-241

Teodor Tanco, Silași, Grigore, în „Dicționar literar 1639-1997 al jud. BN, edit. Virtus Romana rediviva, Cluj-Napoca, 1998, p. 332-333

Teodor Tanco, Academia Română 1866-1996 Academicienii năsăudeni și bistrițeni, edit. VRR  Cluj, 2006, p. 34-36

Teodor Tanco, Grigore Silași profesor la Universitatea din Cluj, în VRR, vol. I, p. 213-214; vol. V, p. 63-64

Virgil Șotropa, În amintirea lui Grigore Silași, în ”Arhiva someșană” nr 13, 1930, p. 239-242

În „Studii și Cercetări Etnoculturale” vol. III, Bistrița, 1997 au scris despre Grigore Silași următorii: Andrei Moldovan, Octavean Șchiau, Gabriel Vasilie, D-tru Pop, Ioan Buzași, Doina Cetea, Ioan Bota, Ironim Marțian, Ioan Seni

Dr Dan Lucian Vaida, O scrisoare inedită a lui Grigore Silași în colecțiile Muzeului Grăniceresc Năsăudean, în Arhiva Someșană, XII, Năsăud, 2013, p. 65-74

Ioan Seni, Academia Română la 150 de ani (1866-2016) Academicienii năsăudeni, edit. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2016, pag. 121-125

……………………………………………………………………………