HALOIMĂS

E sau nu definitoriu cuvântul „haloimăs” pentru România de azi? Adică: învălmăşeală, harababură, brambureală, vălmăşag, amestecătură?
Desigur, întrebarea mea este retorică.
Intr-un text care nu-şi permite să fie …cearceaf, mă opresc la două aspecte ale haloimăsului.
Cu ani în urmă, când Traian Băsescu declara că doreşte să fie „preşedinte jucător”, n-am priceput ani de zile ce vrea să fie sintagma asta. Cu vremea, am găsit echivalenţe: preşedinte circar, preşedinte impostor, preşedinte ales a doua oară prin fraudă, apoi absolvit de consecinţele referendumului datorate unor manevre odioase.
Jucător, adică labil psihic, încât nu întâmplător practică un joc pe care îl numesc „De azi pe mâine” sau „O hotărâre dimineaţa, negarea ei spre seară” (vezi nu mai departe decât penibila, incredibila zi cu alegerile din PDL).
Victor Ponta: Nu credeam că nu voi mai putea suporta să-l mai văd şi să-l aud la televizor. Această făptură care de un timp încoace a provocat o dezamăgire de proporţii naţionale a aruncat în derizoriu, a compromis iremediabil două verbe, două stări cu conotaţii multiple: „a coabita”, „a-si asuma”.
S-a relevat repede că a coabita cu Sforarul de la Cotroceni înseamnă pentru el a exersa compromisul, neobrăzarea şi concubinajul politic şi moral. La aceasta se mai adaugă dezavuarea exclamaţiei „ Jos Băsescu!”. E o palmă nesimţită, incalificabilă totuşi, adusă protestatarilor din faimoasa Piaţă a Universităţii şi acelor zeci de oraşe din ţară şi de peste hotare, ridicate în unison cu cei din Bucureşti, Ponta uitând că datorită acestei mişcări naţionale a devenit premier şi că USL a câştigat covârşitor pe 9 Decembrie 2012.
De asemenea, Ponta papagalizează zicerea „ Îmi asum răspunderea”. Hai la dicţionar, domnule V. Ponta: „a asuma”: a lua asupra sa, a lua pe seama sa. Dar dacă dai chix, ce ţi se întâmplă? Bineînţeles că în acest climat de haloimăs, nu ţi se va întâmpla nimic. Se poate bănui că repetarea abuzivă a acestei atitudini ar putea duce (tiptil) spre dictat.
Sunt în dilemă privitor la această persoană: E naiv sau pervers? Înclin spre al doilea calificativ, căci nu degeaba, încolţit public, se justifica deunăzi cu cinism: „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”. Ştim cine se înfrăţeşte şi cine e dracul. Dar puntea? Oare Crin Antonescu?