IMPOSIBILUL POATE UNEORI DEVENI....POSIBIL !

În viaţă nu totul decurge întodeauna aşa cum ne-am dori, ori ne-am aştepta, avem parte nu numai de bucurii, de împliniri şi satisfacii, ci trebuie să facem faţă şi unor încercări, unor situaţii mai puţin sau deloc plăcute. Depinde în foarte mare măsură de fiecare dintre noi cum ştim să le abordăm pe acestea din urmă, să găsim soluţii pentru a le depăşi. Ne devin simpatici şi îi apreciem de fiecare dată pe cei ce reuşesc să răzbată. Am avut privilegiul de a cunoaşte îndeaproape doi tineri bistriţeni remarcabili, pe Cristina şi pe fratele său Cristian-Iulian Ciobanu, fiica şi respectiv fiul unor angajaţi ai S.C. COMELF S.A. Bistriţa, care pot fi incluşi fără a greşi în categoria învingătorilor.

De la părinţi, de la Buna Măriuţa de la Joseni şi de la ceilalţi truditori ai pământului de aici au deprins şi şi-au însuşit încă din primii ani de viaţă nu numai regulile generale de comportament, de bună cuviinţă şi valorile morale specifice satelor noastre bârgăoane: credinţa în Dumnezeu, cinstea, omenia, respectul aproapelui şi al muncii, hărnicia, seriozitatea, perseverenţa şi pasiunea pentru lucrul temeinic, bine făcut. Încă din fragedă pruncie amândoi au devenit nelipsiţi de la Sfânta Liturghie şi de la celelalte servicii oficiate de bunul părinte al locului Nicolae Simion, ale cărui învăţăminte le urmăreau de fiecare dată cu o deosebită atenţie, ce stârnea admiraţia slujitorului Domnului şi a enoriaşilor săi. Nu întâmplător unii dintre aceştia, în special regretata lor mătuşă Floarea Trif, vecinele acesteia Florica Cristea, Reghina Bruj, Mărioara Vrâncean şi nu numai i-au încurajat şi au ţinut să le fie alături în vizitele efectuate la diferite aşezăminte de cult monahal şi la alte activităţi organizate de biserică sau de comunitatea locală.

Contactele cu lumea satului şi oamenii lui în ambele sale ipostaze: cea plăcută în care predominante sunt hărnicia, buna cuviinţă şi integritatea morală, tradiţiile şi obiceiurile încântătoare străbune, dar şi cu cea mai puţin plăcută, ce presupune de multe ori o muncă istovitoare a cărei roade nu sunt de fiecare dată apreciate şi mai ales răsplătite aşa cum s-ar cuveni, au avut un rol primordial în conturarea şi formarea unor caractere puternice, a unor oameni care ştiu ce vor, cu obiective clare în viaţă, ce aveau să fie ulterior consolidate printr-o educaţie temeinică, la care şi-a adus aportul nu numai familia, şcoala, liceul sau facultatea, dar şi o multitudine de alţi factori.

Dragostea faţă de Dumnezeu şi credinţa noastră creştin ortodoxă l-au determinat pe Cristian-Iulian să urmeze Seminarul Teologic Ortodox Cluj-Napoca, unde i-a avut ca profesori printre alţii pe părintele Simion Cristea, pe profesorul Liuţă Nicu, ambii fii ai Joseniului, primul prin origine, cel de-al doilea prin adopţie, iar ulterior Facultatea de Teologie Ortodoxă din acelaşi municipiu.

Cristina a urmat cursurile instituţiei etalon a judeţului nostru - Colegiul Naţional Liviu Rebreanu Bistriţa -, iar apoi s-a înscris la Facultatea de sociologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.

Din păcate pe parcurs au avut neşansa de a primi o lovitură groaznică, ce putea să le năruie năzuinţele de a-şi putea vedea finalizate studiile şi chiar să le schimbe destinul. În urma unei boli cu o evoluţie ce nu a mai putut fi stopată şi-au pierdut brusc tatăl , tocmai când ar fi avut cel mai mult nevoie de sprijinul lui. Mulţi colegi în situaţia lor ar fi optat probabil pentru soluţia cea mai facilă aflată la îndemână şi pe undeva firească: abandonul, pentru că se punea problema dacă o mamă cu salariul său destul de modest va mai putea să plătească întreţinerea, impozitele şi taxele locale, să mai aloce ceva pentru medicamente şi pentru atâtea altele şi să-i mai rămână ceva şi pentru cei doi copii? Mărioara-Elena Ciobanu a demonstrat că se poate, că imposibilul poate uneori deveni......posibil, dacă se întrunesc două condiţii : să ai doi copii ca ai ei şi să existe oameni, ce ar trebui scrişi cu litera O mare, cărora nu le indiferentă soarta celor aflaţi în nevoie!

Primul care a încurajat-o şi i-a dat speranţe a fost fiul său admirabil Cristi, care i-a promis că: ” va învăţa astfel încât să-şi poată păstra în orice condiţii bursa“, un lucru nu tocmai la îndemâna oricui câtă vreme numărul burselor alocate era atunci şi este şi în prezent destul de mic, iar pentru a fi sigur că te poţi număra printre posibilii beneficiari trebuie să obţi aproape în exclusivitate medii maxime ! O presiune autoasumată cu responsabilitate şi altruism, conştient că numai astfel va putea uşura situaţia lor familială, pe cea a mamei şi a sorei sale. Pentru a şi-o onora în câteva cazuri a fost nevoit să solicite şi să se prezinte la măriri de note pentru că iniţial i se mai acordase şi câte un 9, notă pentru care alţii ar fi jubiliat zile în şir, Cristi, însă dorea să-şi ţină promisiunea făcută, iar pentru aceasta avea nevoie de note maxime.

În pofida acestei situaţii, a găsit timp şi pentru a-şi valorifica talentul pe care i l-a dăruit Dumnezeu activând împreună cu colegi de la Academia de Muzică ” Gheorghe Dima“ şi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca în cadrul Ansamblului de Muzică Tradiţională Românească ” Icoane “, condus de Prof. Univ. Dr. Ioan Bocşa, cu care a pregătit spectacole cu caracter de unicat în folclorul românesc unele transmise şi de posturile noastre de televiziune, a luat parte la înregistrări discografice şi la alte activităţi deosebit de apreciate.

Cristina şi-a continut pregătirea în cadrul Colegiului Naţional Liviu Rebreanu Bistriţa, unde şi-a atras simpatia colegilor şi profesorilor prin seriozitate, ambiţie şi inteligenţă. Aici a beneficiat de atenţia şi grija cu totul specială din partea d-nei profesoare PAMPA ADRIANA, care şi-a asumat în mod voluntar rolul de îndrumătoare permanentă a activităţii sale şcolare şi extraşcolare, neezitând să se implice nu de puţine ori chiar cu mijloace financiare şi materiale în soluţionarea diferitelor probleme de ordin material ale elevei sale.

La fel de receptivi s-au dovedit a fi factorii de răspundere şi colegii de muncă ai mamei de la S.C. COMELF S.A., care în perioada vacanţelor au oferit fiului şi fiicei angajatei posibilitatea de a presta unele activităţi în cadrul societăţii comerciale pentru a putea realiza unele surse de venit atât de necesare continuării studiilor.

N-au rămas indiferenţi şi au apreciat că e de datoria lor să se implice în ajutorarea celor doi adolescenţi părintele iconom stavrofor Ioan Jauca de la Parohia Ortodoxă nr.1 Prundu Bârgăului şi regretatul părinte inconom stavrofor Eugen Trif de la cea din Mijlocenii Bârgăului, care de Sf. Bobotează aveau destinată aproape de fiecare dată câte o mică gratificaţie pentru ei.

Cristi şi sora sa Cristina sunt merituoşi şi prin aceea că au căutat să se descurce prin propriile posibilităţi, iar drept mărturie în acest sens îl constituie faptul că n-au avut niciodată ca alţi elevi sau studenţi vacanţe pentru că de fiecare dată au fost nevoiţi să se angajeze şi să presteze diferite munci agricole în Germania, să lucreze în unităţi de alimentaţie publică din Grecia sau Marea Britanie, iar dacă mai aveau câteva zile libere de fiecare dată îşi aminteau că trebuie să dea o fugă la Joseni pentru a-şi ajuta bunica pentru că ştiau că îi este greu şi nu pot să o lase singură !

Au reuşit astfel nu numai să facă faţă situaţiei, dar la un moment dat când mama lor a trebuit să fie supusă unei intervenţii chirurgicale ce nu suferea amânare într-o clinică de specialitate din Cluj-Napoca chiar să-i vină în ajutor !. În urma demersurilor copiilor, a putut beneficia de asistenţă medicală de specialiate calificată, ce i-a permis să-şi reia la scurt timp munca.

Faţă de toţi binefăcătorii nominalizaţi la care trebuie adăugată cu o notă specială familia d-lui ing. Măgădan Ioan, managerul general al S.C. MIRO S.A. Bistriţa ori nenominalizaţi, Cristi şi Cristina folosesc mereu cuvinte ce exprimă întreaga lor gratitudine, considerând că au fost cei care au pus umărul şi au ajutat ca în pofida situaţiei materiale deloc de invidiat şi a unor perspective destul de îndoielnice să ajungă în postura de absolvenţi ai învăţământului superior.

În prezent Cristi este în anul III de doctorat la Universitatea ”Aristotelio“ din Salonic – Grecia, urmând ca nu peste mult timp să-şi susţină lucrarea de doctorat intitulată: „Antropologia Sfântului Efrem Sirul”, iar Cristina va absolvi cursurile de masterat la Universitatea Sheffield, din Marea Britanie.

Se pare că după atâtea necazuri vin şi bucurii, lucruri mai plăcute şi satisfacţii. Sunt semne că partea mai puţin agreabilă a vieţii lor, marcată de multe greutăţi, privaţiuni şi sacrificii se apropie în paşi repezi de final atât pentru Cristi cât şi pentru Cristina. O dovadă în acest sens este faptul că Paul Johnson, un tânăr blond cu ochi albaşti din Marea Britanie, apreciindu-i calităţile i-a cerut Cristinei mâna, urmând a-şi uni pentru totdeauna destinele, prin Taina Sfintei Căsătorii. Ca expresie excepţională a dragostei ce i-o poartă tinerei mirese şi ţării în care aceasta s-a născut, Paul a decis să îmbrăţişeze credinţa noastră creştin ortodoxă, actul fiind oficializat, în ziua de 06 mai 2010, de preacucernicul părinte iconom stavrofor Ioan Jauca la biserica de la Prundu Bârgăului, capitala Ţării Bârgăului.

Căsătoria urmează să aibă loc la Bistriţa în ziua de 15 mai 2010, cea civilă la orele 13,00 la serviciul de stare civilă, iar la orele 14.00, cea religioasă la Biserica ”Sfinţii Trei Ierarhi“ ( de pe str. Alexandru Odobescu), în prezenţa familiei socrilor mari Susan şi David Johnson şi a tuturor celor care consideră că merită să ia parte la acest important şi semnificativ act. Ne alăturăm tuturor celor ce-i apreciază pentru a ura tinerii familii casa de piatră, sănătate, fericire, în deplină înţelegere, armonie şi prosperitate, iar tuturor le adresăm un tradiţional La mulţi şi fericiţi ani !

I. Sărăţean