Începuturile perioadei filatelice în România

Poşta Austriacă avea oficii în toate oraşele mai însemnate din Moldova şi Valahia, în afara celor din Transilvania şi Bucovina.

În perioada prefilatelică, expedierea corespondenţei se făcea după sistemul cunoscut al plăţii taxelor poştale de către expeditor (franco). Pe corespondenţă se aplica ştampila cu denumirea oficiului poştal de plecare, cu sau fără data expediţiei. Deşi denumirea localităţii era inscripţionată cu literele alfabetului latin, s-a respectat ortografia germană, adaptată felului german de pronunţare a denumirilor localităţilor româneşti. Uneori se foloseau cuvinte germane. Unele ştampile purtau, pe lângă denumirea localităţii şi a datei expedierii şi menţiunea RECOMANDIRT. În afara ştampilelor rotunde sau ovale mai întâlnim şi ştampile liniare fără chenar, având inscripţionate pe rândul superior denumirea localităţii, iar pe cel inferior indicaţii asupra datei şi/sau recomandării.

După terminarea războiului Crimeeii, în 1857, când trupele austriece se aflau încă pe teritoriul României, poşta austriacă a introdus şi la noi francarea corespondenţei cu timbre, folosind mărci din prima emisiune (încă din 1854) cu valorile faciale exprimate în kreuzer. Sistemul a funcţionat în paralel cu acela al perceperii taxelor poştale în numerar.

În timpul ocupaţiei militare, anumite oficii poştale austriece au fost transformate în oficii poştale militare de campanie, concomitent cu introducerea ştampilelor poştei de campanie. Ştampilele aveau forma circulară purtând una din inscripţiile: FELDPOST No. pentru birouri poştale, K.K. POST pentru oficiile poştale, K.K. OEST F.P. pentru oficiile de localităţi transformate în oficii poştale militare. Toate aceste ştampile de campanie aveau inscripţionată în centru, sub forma de fracţie, ziua şi luna de expediţie. În mod excepţional s-au folosit şi alte ştampile rotunde, având numai indicarea localităţii şi a datei; astfel de obliteraţii pe timbre din emisiunea 1850, sunt foarte rare!

Anumite oficii poştale primeau şi expediau corespondenţa pe credit, de contându-se periodic cu clienţii cărora le trimiteau câte o POSTRECHUNG, factură sau notă de plată.

Timbrele austriece au circulat la noi până în 1857 (este vorba aici de timbrele din emisiunea 1850), când s-a încercat revenirea la vechiul sistem al perceperii taxelor poştale în numerar, la expedierea corespondenţei. În 1858, Moldova emite şi pune în circulaţie primul timbru poştal românesc, atât prin producere, cât şi prin circulaţie! Astfel, sistemul încasării taxelor poştale în numerar va începe să dispară. Pe la 1863 este reluat şi sistemul de francare, de această dată cu mărci din tirajele pentru Veneţia şi Levant, având valorile faciale exprimate în soldi. O vreme, cât au circulat, aceste mărci au fost oblitarate cu ştampile rotunde de campanie cuprinzând numai numele localităţilor.

Mihai Lucian Valea