Obliteraţii cifrice greceşti în filatelia românească

Oficiile poştale greceşti îşi încep funcţionarea pe lângă consulatele din Moldova şi din Valahia încă din perioada prefilatelică (1843). Odată cu punerea în circulaţie a primei emisiuni de timbre greceşti „HERMES cu Cap Mare” debutează şi utilizarea ştampilelor cifrice (după modelul franţuzesc). Ele sunt ştampile „de loc” în care oficiul poştal de expediţie este indicat prin cifre sau numere, nu prin denumirea localităţii de reşedinţă. Indicativul numeric al oficiului se află înscris în centrul a trei pătrate concentrice având unghiurile orientate cu vârfurile: în sus, în jos, la dreapta şi la stânga. Pătratul exterior are 28 de puncte: pătratul intermediar are 20 de puncte; pătratul interior are 9 puncte.

Tuşul folosit pentru obliterarea francaturilor era negru, pentru a se putea deosebi indicativul numeric al oficiului poştal de expediţie de numărul de control imprimat odată cu timbrul în aceeaşi culoare. În cazul primei emisiuni greceşti „HERMES cu Cap Mare” numai timbrele având valoarea facială de 20 de lepta, culoare bleu, nedantelate, nu au imprimată cifra de control! (Datorită acestui fapt s-a produs de multe ori confuzie între indicativul oficiului poştal de expediţie şi vreo ipotetică cifră de control, raportând piesa ca aparţinând unei alte emisiuni, în dauna colecţionarilor).

Indicativele numerice ale oficiilor poştale greceşti din Moldova şi din Valahia sunt: 102 Bucureşti, 102 Brăila, 100 Galaţi. Oficiul poştal prevăzut să funcţioneze la Iaşi nu a fost înfiinţat. Aceste oficii poştale şi-au încetat activitatea în anul 869. Cu toate că Dobrogea făcea parte din Imperiul Otoman, obliteraţiile în oficiile poştale greceşti din localităţile dobrogene (Sulina, Constanţa, Medgidia, Cernavodă) sunt proprii filateliei româneşti.

Vezi figura nr. 1.

Marcă poştală grecească „Hermes cu Cap Mare”, fără cifra de control, obliterată cu ştampilă cifrică.

Mihai Lucian Valea, coordonatorul Clubului Filatelic al Cercului Militar Bistriţa