Ing. ec. Edmund Halasz – „Ecouri din viaţa unui octogenar”

După „Amintiri despre Gostat” şi „Amintirile unor foşti gostatişti”, iată că inginerul Edmund Halasz ne propune o nouă carte, o incursiune în viaţa unuia care a slujit agricultura mai bine de şase decenii. Optimist din fire, înzestrat cu o memorie ce-şi păstrează luciditatea şi exactitatea, a reuşit să aducă în pagini bine concepute întâmplări, date, evenimente, aşa cum le-a trăit. Este atent la viaţa cetăţii agricole pe care a slujit-o şi se întristează văzând cum „noua revoluţie agrară” a distrus totul, agricultura devenind mama vitregă a economiei româneşti.
Lucrând câteva decenii în sectorul gostatist, autorul îşi deapănă amintirile, de acolo de unde a lucrat, cu greutăţile, cu împlinirile şi cu necazurile întâmpinate.
Cartea, frumos ilustrată, este structurată pe mai multe capitole, informaţiile date constituindu-se într-un documentar despre ceea ce a mai rămas din „instituţiile publice”, respectiv, SMA, ILF, MAT, Baza de Recepţie, instituţii dispărute parcă în mod intenţionat. Pagubele materiale din aceşti 23 ani, spune autorul, sunt cu siguranţă mai mari decât cele pricinuite de cel de-al doilea Război Mondial. Întâlnim în carte câteva „pagini de aur”, dedicate acelor întreprinzători curajoşi care se încăpăţânează să menţină pe linia de plutire fermele pe care le administrează. Este vorba despre Ionică Baba, Ioan Câmpeanu, Octavian Harşianu, Aurel Onigaş, Traian Paşca, Grigore Zagrai, Ioan Măgădan, Octavian Drăgan şi alţii. Sunt exemple concludente pentru tânăra generaţie de specialişti.
Cartea, semnată de ing. Halasz, cuprinde şi aspecte din viaţa autorului. Locurile copilăriei, oamenii pe care i-a întâlnit, iubirile tinereţii, satisfacţiile muncii de specialist, relaţiile cu oficialităţile, greutăţile întâmpinate, întâmplări cu haz, distracţii şi petreceri etc. Autorul merită felicitat pentru cutezanţa de a aduna întâmplări şi oameni de mare ispravă şi cred că nu trebuie să trecem sub tăcere numele acestui domn bistriţean, un adevărat lord care, cheltuind timp, energie şi bani s-a zbătut să asigure „supravieţuirea” acelor oameni care s-au luptat şi se luptă încă pentru sănătatea pământului.
„Ecouri din viaţa unui octogenar” nu impresionează prin numărul mare de pagini ci prin profunzimea şi sinceritatea celor scrise, prin ilustratele care ne duc în vremuri definitiv apuse.