Între sublim și dezertare

Suntem într-un război total, fără menajamente, pe viață și pe moarte, cu un inamic crud, imprevizibil și invizibil, care lovește fără milă, seceră vieți și amenință întreaga omenire. În acest război există ori un final în care noi zdrobim virusul, ori un final când virusul ne zdrobește pe noi și se termină totul. În această luptă, în linia întâi, în tranșee, în plină bătaie a focului, sunt medici și asistente medicale, infirmiere și brancardieri, care fac eforturi disperate pentru salvarea de vieți omenești, unii dintre ei, la început, neavând echipament de protecție adecvat și nici până acum în unele locuri nu s-a rezolvat problema. Muncesc până la epuizare, este o luptă sublimă pentru viață, pentru existență. Din ultimele date, la nivel național, sunt aproape patru sute de cadre medicale infectate cu temutul virus, dintre care două sute la Suceava. Din nefericire, în mai multe spitale din țară, medici și asistente medicale, infirmiere, și-au dat demisia în bloc, la Arad, au făcut-o 83 de cadre, de pildă. Într-un război, gestul acesta înseamnă dezertare, fuga din fața inamicului, dându-i acestuia posibilitatea să-și lungească moartea printre noi, printre pacienții lăsați fără apărare. Este foarte grav să fugi astfel, este de înțeles frica lor de îmbolnăvire, dar tu, medic, ești în halat alb pentru că profesia aceasta ți-ai ales-o, ai depus și un jurământ pentru ea și trebuie să răspunzi în orice situație. Ce-ar însemna ca, într-un război decisiv, militarii dintr-o armată care apără Țara, să dezerteze în bloc pentru că le este frică de moarte și n-au armament modern cum are inamicul! Oricum, gestul acesta se pedepsește foarte grav. Aceste cadre medicale care fug, n-ar mai trebui primite niciodată în sistem! O simplă asistentă de spital, fără studii superioare, are un venit al salariului dublu față de pensia unei profesoare de matematici cu patruzeci de ani de vechime neîntreruptă în profesie și cu gradul întâi didactic!
Sistemul nostru medical este bolnav grav, pentru că Statul nostru a funcționat pe baza intereselor de tip feudal și nu meritocratic cum era normal pentru un Stat normal, baronii locali, baronașii, baroneii, baroniții și-au supt cu ardoare feuda, după gradul lor ridicat de lăcomie și diletantism. Sistemul medical de la noi este sufocat de corupție și nepotism, o gură de aer venind de la profesionalismul și sacrificiul unor medici și asistente care înțeleg să-și facă datoria, ei luptă cu disperare în tranșee și-n fața lor mă înclin cu smerenie, este o adevărată zonă a sublimului atunci când medicii smulg morții câte un pacient. Tot ca un gest sublim m-a impresionat un preot catolic italian aflat în stare gravă într-un spital care, primind un aparat de respirat cumpărat de către enoriașii săi, acesta l-a oferit imediat unui pacient mai tânăr ca dânsul. A doua zi preotul a murit.
Să fim atenți și să nu lăsăm lucrurile așa, sunt derbedei care speculează situația gravă de astăzi, au început scumpirile în lanț la alimentele de bază și la echipamentele de protecție medicală, prețul cartofului s-a dublat, iar o sticluță cu spirt care costa cinci lei, acum costă treisprezece lei, de exemplu.
Apeciem eforturile polițiștilor, jandarmilor, militarilor, autorităților, este în joc soarta Țării. Condamnăm pe cei care vin din Occident și se sustrag și nu respectă carantina și izolarea, aceștia trebuie să răspundă penal pentru că aduc moartea pentru alți oameni.
Am văzut o mobilizare impresionantă a medicilor, trebuie să fim solidari cu ei, să-i ajutăm, să avem încredere în ei pentru că avem specialiști deosebiți care pot fi decisivi în luptă cu moartea. Am văzut acte de eroism, am văzut medici și asistente luptând până la epuizare, nu mai pleacă din spital, dorm trei-patru ore pentru a nu cădea din picioare. M-a impresionat plăcut intonarea, din megafoanele mașinilor Poliției, pe străzile goale, în fața blocurilor ticsite cu oameni triști și speriați, a Imnului Național al României! Cei care îl ascultau, oare nu simțeau ei, măcar puțin, o fiebere a sângelui, o gură de oxigen românesc?
La ora douăsprezece în fiecare zi, bat clopotele Bisericilor și Mânăstirilor noastre, în timp ce preoții se roagă lui Dumnezeu pentru a ne da mila Lui. Sunt Clopotele Neamului Românesc care bat în clipele de mare primejdie pentru Țară! Neamul Românesc a fost, este și va fi creștin. În pofida unora dintre noi care-L reneagă și nu-L recunoaște pe Dumnezeu. Însă marea majoritate a noastră ne întoarcem spre El cu cutremur, credință și dragoste! Și El nu va părăsi pe cei care-L iubesc și cred în El, regăsindu-L în aceste momente cruciale pentru noi toți!