Întrebări creştine

Aţi putea să expuneţi –concentrat, desigur- care sunt motivele pentru care consideraţi credinţa ortodoxă ca singura adevărată şi în care ar fi bine să trăiască toţi oamenii?

Pastorul Iosif Ţon –de pildă- spune că ”acea credinţă este adevărată, care ne duce la HRISTOS.” Oare nu? (3)

Suntem împreună pentru a treia oară spre a răspunde la o astfel de problemă pentru a cărei aducere în discuţie mă bucur şi chiar vă mulţumesc. Arătam trei motive majore care ne fac pe noi cei din ortodoxie să spunem, precum se rosteşte spre finalul Sfintei Liturghii din toate zilele şi sărbătorile: „Am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei , Sfintei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pre noi…” Acestea motive amintite erau: FIDELITATEA întru păstrarea învăţăturilor Mântuitorului prin Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură, BLÂNDEŢEA, UMANITATEA, DUHUL LIBERTĂŢII şi apoi SFÂNTA EUHARISTIE, prin care ne împărtăşim de Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Concentrând la extrem toate, voi arăta că iubirea unei mame pentru fiii ei este o stare extraordinară, fiindcă mama simte că cel născut este parte a propriei fiinţe sau cum zice patetic Ion Creangă: ”sânge din sângele ei şi a vorbi de la dânsa am învăţat.” Aşa face şi cu noi, fiii ei, Maica noastră Biserica ortodoxă. Vezi, iubite cititorule şi cititoare, cu ce iubire cerească ne iubeşte Dumnezeu încât ne îngăduie a face părtăşie cu propria şi dumnezeiasca Sa fiinţă, ce va schimba toate ale noastre din stricăcioase, făcându-le nemuritoare? HRISTOS Domnul, Cel ce s-a întrupat din Duh Sfânt şi dintr-o Fecioară Preacurată, crinul cel minunat din valea cu spini a umanităţii, a înviat cu trup preaslăvit nu pentru Sine, căci nu ar fi fost imperioasă această asumare a umanităţii, ci ”pentru noi şi a noastră mântuire”. Trupurile noastre cu atâtea scăderi câte le vedem zilnic se vor îmbrăca în veşmântul nemuririi pentru Ziua cea Eternă, când ne vom vedea cu Împăratul HRISTOS „faţă către faţă, căci îl vom vedea cum este”- spune înţeleptul Pavel, grăitorul de cele cereşti.

Din păcate, această taină minunată au păstrat-o fidel doar ortodocşii, împărtăşindu-se complet cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, în timp ce la catolici se face doar cuTrupul lui HRISTOS euharistic (ostia), în vreme ce episcopii (cardinalii) se împărtăşesc complet. Restul de credinţe au abandonat preoţia, Sfânta Împărtăşanie, SfântaCruce, cinstirea Maicii Preacurate (uneori fiind hulitori) şi multe altele, cee ce mă face a-i socoti fraţii noştri cei săraci din lume, care s-au păgubit cu voinţă de bogăţia şi frumuseţea ortodoxismului şi pentru care am totdeauna o lacrimă dar, „în casa Tatălui ceresc multe lăcaşuri sunt”. E unica mea mângâiere.

Cu părere de rău că spaţiul promis a fi un rezumat de credinţă ne face să ne oprim cu sfială, mai sunaţi-ne spre a vedea cum aţi primit acestea, eventual şi cu alte prbleme.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe domnia voastră, familia, pe cititorii şi cititoarele noastre, pe toţi cei ce cheamă numele lui Preasfânt acum şi-n veci de veci.