Întrebări creştine

Este perioada postului mare, cred şi am o mică problemă…Dacă nu am păcate şi nu merg să mă spovedesc, mă voi mântui totuşi? Este spovedania o obligaţie sine qua non?

Nu, nu este, mai ales dacă spui că nu ai păcate. De ce să mărturiseşti ce nu ai de mărturisit? Numai că trebuie să iei seama bine la tine şi noi toţi, fiecare la ale noastre… De multe ori când suntem cufundaţi în păcate, chiar mari, nu ne mai dăm seama de adevărata noastră stare. Conştinţa a amorţit şi alunecăm tot mai jos pe toboganul pierzării. Ba chiar ne îndrreptăţim, ne credm drepţi, iar dacă ne sunt vădite greşeli şi păcate, găsim felurite scuze şi căutăm a ne sustrage. “Nu eu am păcătuit, Doamne, ci femeia care mi-ai dat-o- zice strămoşul Adam. Nu eu, Doamne, ci şarpele blestemat,( că tu l-ai făcut-n.n.)”.-zice Eva

“ Cineva s-a dus la un preot şi i-a zis :

-Cred că am păcate multe şi chiar grele, dar nu mă simt prost. Ar trebui să mă simt?

-Dar să-mi spui, zice preotul, dacă pui pe un om mort un sac de ciment, ce va simţi el?

- N-are ce simţi nimic, nici că e greu, nici că e uşor, fiindcă e mort! râse voios tânărul

-Ei vezi, aşa eşti şi matale! Eşti mort şi nu mai simţi povara păcatelor ce se adună asupră-ţi ca un stol de corbi.”

Este o mare greşeală a ne considera fără păcat. Marii sfinţi din istoria Bisericii, cu viaţă îmbunătăţită, se rugau mereu lui Dumnezeu: ”Doamne, ajută-mă să-mi văd păcatele mele!”. Cele cu voie şi altele fără voie, cu gândul sau cu fapta. De ce se rugau? Fiindcă suntem orbi, fiindcă nu ne vedem păcatele. Credem că suntem în stare bună şi de fapt suntem pierduţi. Păcatul e viclean. O singură zi dacă ar trăi omul şi nu este scutit de a fi păcătos. În primul rând, ne naştem deja cu păcat, păcatul străbun, al protopărinţilor, ce se şterge prin Sfântul Botez. Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei capadociene spunea că “despre foarte multe păcate nici nu ne dăm seama că le avem.” De aceea, dacă mergi la preot, recomadarea mea este să te rogi pentru iertarea păcatlor ştiute şi neştiute, cu vorba sau cu fapta, cu gândul ori cuvântul. Şi vei primi ajutor de la preot, slujitorul lui Dumnezeu. Să ne examinăm cugetele. Câte gânduri păcătoase ne trec prin minte? Suntem, atenţi la vorbele noastre? La fapte? La binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut, la păcatele celor din preajmă şi pe care nu i-am ajutat să nu păcătuiască. Şi ce-i păcatul, dacă nu călcarea voii lui Dumnezeu, abaterea din drum şi căderea în groapă? Păcatul este un strigăt după ajutor.

Nu ştiu cât vă vor ajuta smeritele mele sfaturi de semen întru credinţă , dar am făcut-o cu toată sinceritatea cugetului. Fie ca bunul Dumnezeu să vă lumineze cu Harul Lui Preasfânt, să vă călăuzească întru tot binele spre a ne ridica dintru amorţirea conştiinţei la cercetarea de sine cea după voia lui Dumnezeu.

Har, milă, pace şi binecuvântare de la Domnul IISUS HRISTOS dumneavoastră şi iubiţilor noştri cititori şi cititoare.