Ipoteze privind data și locul nașterii lui Mihai Eminescu

                                                                                     ,,Al meu nume o să-l poarte secolii din gură-n gură ”

            Ori  de câte ori încercăm să vorbim despre Mihai Eminescu, avem impresia că s-a spus totul, că noi, cei de astăzi nu putem rosti ceva nou. S-a scris atât de mult despre el că au curs râuri de cerneală și s-au tipărit mii și mii de pagini pentru a-l cunoaște mai bine, pentru a-l aduce mai aproape de noi. Au trecut 175 de ani de când stelele cerneau lumină și pe cer a răsărit Luceafărul poeziei românești. Despre viața și opera lui  au fost elaborate numeroase monografii, studii și articole semnate de cei mai valoroși critici și istorici literari, care i-au înnobilat biografia cu tot ceea ce trebuia spus despre un poet de talie națională și universală. Unele date însă, au suscitat de-a lungul timpului diverse controverse. Referitor la data nașterii au vehiculat două ipoteze : una că s-ar fi născut la 20 decembrie 1849 și a doua, la 15 ianuarie 1850. Totul a plecat de la criticul literar George Călinescu, autorul monografiei ,,Viața lui Mihai Eminescu ”, în care se spune că, Gheorghe Eminovici ținea o ,,Psaltire”a familiei unde consemna data și ora nașterii fiecărui copil. Despre existența acestui document vorbește și Matei Eminovici, afirmând că toți copiii căminarului au văzut și cunoscut acest act în care sta scris : ,,Astăzi 20 Decembrie anul 1849 la patru ceasuri și cincisprezece minute evropinești s-au născut fiul nostru Mihai ” (Prefață de Matei Eminescu la volumul de Poezii, editat de el în colecția ,,Biblioteca pentru toți”  1883). Chiar și Titu Maiorescu era convins de cele consemnate în ,,Psaltirea” familiei.

O altă situație care vine să întărească afirmația de dinainte este aceea că însuși Mihai Eminescu a trecut cu mâna  lui în registrul Junimii din Iași, în 1871, următoarele date : Mihail Eminescu-1849-Decembrie -20- Sf. Ignat.(Petru Rezuș-Mihai Eminescu, Editura ,,Cartea Românească, 1983). Cea de-a doua variantă, adică 15 ianuarie 1850 este consemnată în ,,Registrul pentru nașteri și botezuri pe anul 1850”, aflat în Catedrala Uspenia din Botoșani din care reies următoarele : ,,Născut la 15 Ghenarie 1850, din părinți : Gheorghe Eminovici, proprietar și soția sa Ralu, născută Iurașcu, care primi botezul în 21 Ghenarie : s-a numit Mihail, având naș pe Dumnealui Stolnicul Vasile Iurașcu, în orașul Botoșani. (G. Călinescu- Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, 1986 ).  Aflate între mit și realitate, cele două ipoteze sunt motivate printr-un minuțios exercițiu de cercetare a documentelor din partea eminescologilor. Mihai și-a cunoscut tot timpul data adevărată a nașterii sale (20 decembrie 1849 ), dar și data oficială trecută în actul bisericesc (15 ianuarie 1850), care este cea reală și o păstrăm cu sfințenie în sufletele noastre. Controverse au existat și în ceea ce privește locul nașterii marelui nostru poet : Botoșani sau Ipotești ? Confuziile au apărut datorită faptului că familia Eminovici avea două case, una la Ipotești, mai veche și răcoroasă și alta la Botoșani, cumpărată în iarna anului 1849-1850 de Raluca , având condiții mai bune de locuit pe timpul iernii. Cercetările lui N. D. Giurescu confirmă șederea încă din acea iarnă a familiei în casa de la Botoșani, unde se va naște viitorul poet. Faptul că Mihai Eminescu își petrece copilăria la Ipotești, despre care va vorbi în multe din poeziile sale, a creat ipoteza că s-ar fi născut aici, unde locurile îi erau atât de familiare : ,,Fiind băiet păduri cutreieram/Și mă culcam ades lângă isvor, /Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam/S-aud cum apa sună-ncetișor (Fiind băiet). Și de câte ori nu l-a cuprins dorul de Ipotești :,,Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară/Scăldată în cristalul pârâului de-argint,/Să văd ce eu atâta iubeam odinioară :/A codrului tenebră, poetic labirint ” (Din străinătate). Dar documentul care atestă data și locul nașterii sale rămâne cel consemnat în arhivele Bisericii din Botoșani, care nu poate fi falsicat ori șters din memoria colectivă.

 Mircea Daroși