Istorie … trăită

   Între 16 și 25 decembrie 1989 în România au avut loc proteste, demonstrații, lupte de stradă, etc. care au dus la căderea regimului comunist și la execuția soților Ceaușescu. Cauzele acestor evenimente sunt multiple și țin în principal de regimul de austeritate impus populației, având ca scop plata integrală a datoriei externe a României. O penurie a produselor de bază necesare populației, întreruperea livrărilor de curent electric și gaze naturale, urmărirea populației cu ajutorul securității și miliției, imposibilitatea de călători în alte țări, lipsa informațiilor despre ce se petrece în alte țări, etc. au creat o nemulțumire generală, care atunci când a început, a avut efectul rostogolirii bulgărelui de zăpadă pe o pantă abruptă.

   Incapabil să vadă schimbările petrecute în țările cu regim comunist din Europa, Nicolae Ceaușescu avea parcă o „miopie politică”, sperând într-un iluzoriu sprijin popular. S-a înșelat însă amarnic, plătind cu viața această greșeală.

   Despre „evenimentele din decembrie 1989”, s-au scris multe pagini și se vor mai scrie încă, deoarece cred că cele mai importante documente pe baza cărora se vor caracteriza acestea, nu sunt încă accesibile cercetătorilor decât poate peste 50 de ani, pentru a nu compromite unele persoane aflate încă în viață. S-ar putea, ca nici cei care au participat la execuția cuplului Ceaușescu să nu fi știut cu ce fel de cartușe au tras, de manevră sau de război.

   Un lucru pare însă cert, decembrie 1989 a însemnat pentru România începutul unei perioade de profunde transformări politice, economice, sociale, demografice, culturale, de conștiință, de mentalitate individuală și colectivă.

   Deși, au trecut ceva ani din 1989 și până în prezent, parcă nu îți poți da seama destul de bine, pe ce principii se bazează dezvoltarea țării   …   „prin noi înșine”, prin „politica porților deschise”,  prin „divide et impera”,   …   sau din toate câte ceva!.