Jurnalul noului Drum al Mătăsii

Doi autori și-au unit eforturile pentru a publica Jurnalul noului Drum al Mătăsii la editura Știință & Tehnică, o editură unde, de obicei, apar cărți de o cu totul altă factură. Legătura dintre editură și autori este realizată prin intermediul primului, care a ținut o rubrică asemănătoare unui jurnal, în care a consemnat toate noutățile legate de noul Drum al Mătăsii.  

Putem spune de la bun început că avem o carte inegală atât ca structură, cât și ca abordare. Prima parte, scrisă de Alexandru Mironov, este o colecție de articole exaltate despre ideea președintelui chinez de a reface Drumul Mătăsii, cu scopul evident economic de a ajuta la vânzarea mărfurilor chinezești în restul lumii, dar ținta principală o constituie, de fapt, Europa, cea mai mare piață de desfacere a Chinei după SUA. Chiar titlurile articolelor și, mai apoi, ale capitolelor sunt sugestive: O lecție pentru istoria viitorului, Noul Drum al Mătăsii, MCREC: China-Mongolia-Rusia Economic Corridor, Calea Arctică, Asia – pol planetar de putere etc. Dacă aș fi citit astfel de articole în presa comunistă a lui Ceaușescu, nu m-ar fi mirat, dar acum, la peste 25 de ani de la acele vremuri, este puțin ciudat, ca să nu zic de-a dreptul anacronic. Îl înțeleg pe Alexandru Mironov că este uneori mai darnic în aprecieri față de realizările Chinei contemporane, dar, totuși, motorul economiei mondiale nu este această țară! O recunoaște cu jumătate de gură chiar autorul când înaintează procentele economiei chineze în cea mondială (nu știu de unde își ia astfel de statistici, în mare parte pe lângă realitățile economice, poate din presa de stat din China). Conform datelor Băncii Mondiale, procentul economiei chineze a ajuns la 17% abia în anul 2023.  

Exaltarea bombastică nu îl părăsește pe autor nici atunci când afirmă că 153 de state sunt parte la această inițiativă măreață de comerț, care se bazează, chipurile, pe principiul chinezesc win-win! O mai mare propagandă nu puteam citi. Așa-zisa orientare corectă chinezească este în felul următor: chinezii îți dau banii să construiești, construiești cu firme și materiale chineze, ei fac și mentenanța, apoi produsele chineze îți invadează piața cu prețuri subvenționate tot de statul chinez, politicienii locali vor face politica internațională a Chinei, emigranții chinezi vin și se stabilesc în țara ta pentru a consolida relațiile, chipurile, fructuoase dintre cele două părți, resursele tale naturale iau calea Chinei și toți, chipurile, câștigă! Nu scrie nimic autorul despre manifestațiile antichineze din Africa, din mai multe țări care au beneficiat de mărinimia colosului asiatic. Ni se aruncă cifre despre kilometri de trenuri de mare viteză, fără a preciza nici un minut faptul că acele șantiere fac din China, de departe, cel mai mare poluator al lumii! Restul planetei produce oxigen pentru ca China să ardă toate mizeriile lumii!  

Îl înțeleg pe domnul Mironov. Vizitele prelungite în China, pe banii chinezești, trebuiau răsplătite cumva. Vizitele mele, făcute din banii mei, m-au dus pe alte drumuri și am văzut o altă realitate decât cea oficială. Am mers și eu cu trenurile de mare viteză, dar am observat și un tren care s-a înfipt într-un bloc! Asta nu apare în presă, cum nu apar nici informațiile legate de poluarea masivă, de blocurile care se prăbușesc din cauza proastei construcții, de orașele fantomă sau de corupția generalizată. Aceste mărunte detalii vor face ca inițiativa mult lăudată în această carte să se dărâme.  

Realitatea este, totuși, repusă în drepturi de către al doilea autor, și anume Marcela Ganea. În puținele capitole pe care le scrie, se revine la adevăr, la prezentarea eșecurilor anunțate cu surle și trâmbițe în articolele semnate de Alexandru Mironov. Este cumva o aterizare forțată a avionului propagandei din prima parte, care părea că ajunsese pe Marte. Acum, în flăcări, revine pe Pământ.  

Concluzia ultimei pagini este că: Guvernul chinez a declarat deja, la al treilea forum BRI din octombrie 2023, că inițiativa se reorientează spre proiecte mai mici, dar dedicate științei și tehnologiei. Un eșec de proporții monumentale, cu investiții aiuritoare și fără o logică economică aparentă, doar pentru a satisface orgoliul unei mari națiuni care nu a înțeles că duce o politică de înverșunare a întregii planete împotriva ei, prin abordările sfidătoare, prin poluare, încurajarea revendicărilor locale, strivirea minorităților și individului, și prin cenzură.  

Volumul este cumva ciudat, pentru că îți demonstrează, mai presus de orice, că propaganda moare în fața realității. Nu știu ce resort intern l-a determinat pe domnul Alexandru Mironov să scoată aceste articole din colbul vremii pentru a le repune în atenția noastră, dar a fost o mișcare proastă nu doar pentru imaginea sa de promotor al viitorului, ci și pentru ideea de scriitor.  

Alexandru Mironov, Marcela Ganea, Jurnalul noului Drum al Mătăsii, București, editura Știință&Tehnică, 2024, 182 pagini.