La 100 de ani îşi întreţine şi cultivă mintea

Statisticile indică în mod indubitabil faptul că speranţa noastră de viaţăcunoaşte un trend ascendent. Cu toate acestea, numărul centenarilor constituie o floare destul de rară. La ultimul recensământ al populaţiei, cel din 2011, în judeţul Bistriţa-Năsăud au fost înregistraţi doar 10 locuitori în vârstă de 100 de ani,raportul fiind de 1:28622,5. Poate şi de aceea evenimenteleaniversarede acest gen sunt mult aşteptate şi apreciate. La 14 noiembrie 2013 împlineşte aceeastă frumoasă vârstă o fiinţă specială sub a cărui coordonare s-a format şi a activat aproape un deceniu şi autorul acestor rânduri. E vorba de vrednicul veteran de război şi erudit al administraţiei publice locale, concitadinul nostru Ioan Moldovan, a cărui viaţăşi activitateni se par a fi ilustrative pentru istoria neamului nostru românesc din ultimii o sută de ani.Câteva date sintetice potajuta la înţelegerea personalităţii sale şi mai cu seamă a sorgintei aprecierilor la superlativoricând este vorba de activitatea şi comportamentul său exemplar,nu numai din partea celor apropiaţi, a foştilor colegi, subalterni, colaboratori, dar şi a celor care i-au solicitatvreodată sfatul, o îndrumare ori sprijinul. A venit pe lume în localitatea Săuşa, din judeţul Mureş într-o familie cu patru copii proveniţi din.......trei căsătorii !.Nu şi-a cunoscut tatăl natural, care a căzut la datorie în operaţiunile militare din primul război mondial. Mama s-a recăsătorit cu Nicolae Câmpeanu, un foarte bun gospodar, pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu 92 ani de viaţă, ce avea în întreţinere o fiică, iar din căsătoria lor aurezultatalţi doi fraţi. Toţi cei patru copiiau fost crescuţi într-o deplină armonie, fără nicio diferenţiere,părinţii renunţând chiar la formulări de genul ”băiatul meu“, ”fata mea“, toţi devenind copiii familiei. Situaţia socială specială l-a determinat să înţeleagăîncă de atunci că pe lume mai există şi alte fiinţe cu propriile lor interese, aspiraţii şi vocaţii,iar toleranţa a devenit o noţiune subînţeleasă şi unanim acceptată. Studii civile: Liceul ”Alexandru Papiu Ilarian“ Târgu Mureş,pe care l-a urmat cu mâncare, în principal pită şi slănină,căratăde mama cu desagii deacasă.A urmat apoi Şcoala administrativă de notari de la Lugoj, iar mai târziu Facultatea de Drept din Bucureşti. Studii militare: Şcoala de ofiţeri de rezervă artilerie Craiova, pe care a absolvit-ola 30.06.1940 cu gradul de sublocotenent. La 02.07.1949 s-a căsătorit cu Nicoară Maria, fiică de preot greco-catolic, ce avea să devină cadru didactic la Şcoala generală nr.1 Bistriţa, care a pregătit numeroase generaţii de elevi pe care i-a ajutat să îndrăgească cartea şi să pătrundă în lumea ei tainică şi atât de folositoare.Printre elevii săis-a numărat şi viitoruljurnalist Vasile Tămaş, fost o vreme redactor şef al Cotidianului nostru local Răsunetul, care ne-a vorbitîntotdeauna cu odeosebită condescendenţă despre admirabila sa dăscăliţă. Au convieţuit împreună 37 ani,respectiv până în 1986, când a fost chemată la Domnul. Din căsătoria lor a rezultat un fiu,inginerulMoldovan Silviu-Mihai, ce lucrează pe continentul nord-american.Perioada sa activă a însumat peste 44 anidin carevreme de 8 ani şi-a servit ţara sub drapel. A lucrat mai mulţi ani în administraţia locală a mai multor comune din judeţul Mureş precum şi la Pretura Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, în calitate de notar, iar mai bine de trei decenii înadministraţia unităţii noastre teritoriale, iniţial în calitate de secretar al Sfatului Popular Raional Bistriţa, iar după ultima împărţire administrativ-teritorială, cea din 1968 şi până la pensionarea sa, survenită la 30.06.1977,în funcţia de secretar al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud. În toată această perioadă a adus pe agenda de lucru a autorităţilor probleme de interes major, opţiuni şisoluţii concrete, ce au dus la realizarea şi punerea în funcţiune a numeroase capacităţi de producţie despre care,în 1989, se spunea că:”sunt o mândrie a întregii ţări“, la darea în folosinţă numai în municipiul Bistriţa a peste 30.000 apartamente şi alte obiective social-culturale, cu implicaţii benefice asuprasituaţiei economice şi sociale a acestei părţi de ţară românească.În perioada celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat şi trimis pe Frontul de Răsărit cu Regimentul 1 Artilerie Moto Craiova, unde s-a distins prin acte de mare bravură ostăşească.Nu întâmplător la 14.09.1941, după cum rezultă din Certificatul Nr.M.574/16.11.2005 eliberat de Unitatea Militară 02405 Piteşti, pe baza datelor din arhiva M. Ap. N., a fost decorat cu Ordinul ” Coroana României“ cu Spade clasa a V-a şi Panglică de ”Virtute Militară“. În 02.02.1943 în cea mai încrâncenată şi sângeroasă Bătălie din istorie, cea de la Stalingrad, a căzut prizonier, iar vreme de patru ani de zile nu s-a mai ştiut nimic de situaţia sa, fiind dat dispărut. Au fost ani de suferinţe, umilinţe şi privaţiuni,ce au atins de multe ori limitele lor extreme. A suferit de foame, din cauza frigului năpraznic,condiţiilor specifice captivităţii, muncii extenuante la care s-au mai adăugat atitudinea şi tratamentul dispreţuitoral autorităţilor.Pe parcurs au reuşit să le îmbuneze,după ce aurepus sub tensiune reţeaua ce asigura alimentarea cu energie electrică a capitalei sovietice, când autorităţileşi-au dat seama că şi prizonierii le pot fi folositori.Pentru dumnealui cel de-al doilea război mondial şi suferinţele îndurate nu s-au încheiat odată cu încetarea ostilităţilor şisărbătorirea la 09.05.1945 a victoriei, ci abia la..... 30 noiembrie 1946 !. În 1949,ca şi cum cei 6 ani de front şi prizonierat n-ar fi fost suficienţi, a mai primit ca bonus........un ordin de concentrare de vreo patru luni de zile, pe care a executat-o în cadrul Diviziei tunuri moto !.Situaţiile pe care le-a înfruntat l-au determinat ca după demobilizare să-şi propună să lucreze după deviza ”dacă nu o să pot să ajut, n-am să îngreunez nimănui situaţia!“, promisiune pe care şi-a onorat-o pe deplin.Ani în şir a coordonat la nivel teritorial aplicarea măsurilor de protecţie a minorilor lipsiţi de ocrotire părintească, a persoanelor cu nevoi speciale şi a celor aflate în dificultate. Pentru marea sa bunătate şi omenie,astăzi la cei 100 ani ai săi,pe care îi poartă cudemnitate este înconjurat cu multă dragoste şi stimă.Silviu-Mihai, fiul său, deşi aflat la mii de km de ţarănu-şi începe şi nu-şi încetează niciodată activitatea zilnică fără să-i dea bineţe, să se interesezede situaţia lui ori să-i ureze o zi sau o noapte bună.Tot vrednicul sărbătorit se numără printre primii beneficiari ai impresiilor de călătorie cu durata de un an pe care Laura, nepoata sa din Canada, specialistă în marketing, o efectuează împreună cu soţul în jurul lumii. Într-un prim mesaj îl informează: ”Am zburat de la Toronto în Ushuaia, cel mai sudic oraş al lumii,din Ţara de Foc – Argentina. A urmat Santiago – Chile, Mendoza, Buenos Aires - Argentina cu parcurile lor naţionale şi minunăţiile despre care o să-ţi vorbesc la telefon. De aici vom lua drumul Indoneziei, ţara celor 17.508 insule....“.Deosebit de receptivă la problemelesale este şi familia ing. Aurel Câmpeanu, nepotul său de frate. M-a impresionat faptul că Alina, strănepoata sa, ingineră la o societate comercială,nu o dată după ieşirea din schimbprima sa grijă a fost să treacăpe la piaţăpentru a efectua cumpărături pentru unchiuloripentru a-i rezolva alte probleme. Simpatia de carese bucură este şi urmare a faptului că la cei 100 de ani ai săi reuşeşte cu greutăţile inerente să se autogospodărească în majoritatea timpului singur. La aceasta a contribuit şi contribuie viaţa cumpătată, hobbyul său din totdeauna - dezlegarea cuvintelor încrucişate - prin care îşi întreţine şi cultivă mintea, lectura, printre ultimile lucrări citite numărându-se Soldaţi fără arme a Prof. univ. dr. Teodor Tanco, conjudeţeanul nostru, străduinţa sa permanentă de a fi racordat la realităţile cotidiene, domeniu în care este sprijinit şi de bunii săi vecini Octavian Baciu, prof. dr. Ioan Măierean şi nu numai, de prof. Ştefănescu Pompei şi alţii, care oricând au posibilitatea nu uită să-i treacă pragul, să-l întrebe de sănătate ori dacă-l pot să-i vină cu ceva în ajutor. La importantul eveniment aniversar îi dorim ca Doamne Doamne să-i dea puteresă poată înfrunta suferinţele fizice, ce-lmai încearcă şiîi tulbură de vreo zece ani liniştea şi îi urăm un sincer şi călduros La mulţi şi fericiţi ani !

Ioan Sărăţean