La 25 aprilie … 1945

   Există în istorie momente mai deosebite, măsurate cu unități de timp de ore, zile, ani, pe care scriitorul și istoricul Ștefan Sweig le numește „orele astrale ale omenirii”. Un asemenea moment a avut loc spre sfârșitul celui de al doilea război mondial în Europa, la 25 aprilie 1945, la ora 16,40, pe podul de la Torgau de pe râul Elba, unde o patrulă americană din Divizia 69 condusă de locotenentul William Robertson s-a întâlnit cu o patrulă sovietică din Divizia 58 infanterie de gardă condusă de locotenentul Selvasco. Și tot în aceeași zi, după amiază, o întâlnire asemănătoare a avut loc la Riesa, tot pe râul Elba, la 60 de kilometri est de Leipzig, urmată de o alta, pe 26 aprilie între generalul Reinhart, comandantul Diviziei 69 americane, cu generalul Russokov, comandantul diviziei 58 infanterie de gardă sovietică. Prin joncțiunea realizată între forțele anglo-americane și cele sovietice, teritoriul Germaniei era tăiat practic în două, limitându-se foarte mult posibilitatea de rezistență a armatei germane. Cu toate acestea, rezistența armatei germane a mai continuat încă două săptămâni, ducând la pierderi inutile de vieți omenești și distrugeri materiale. Cu o cruzime feroce, Hitler a ordonat la 27 aprilie inundarea galeriilor metroului din Berlin, ucigând cu bună știință un număr mare de oameni nevinovați, mai ales bătrâni, răniți, femei și copii. La 30 aprilie 1945 trupele sovietice au cucerit clădirea Reichstagului, Hitler s-a sinucis, lăsând comanda amiralului Donitz.

   Și tot la 25 aprilie 1945,  a început în orașul american San Francisco o Conferință a Națiunilor Unite, la care au participat reprezentanți din 50 de țări, care au dezbătut până la 26 iunie 1945, Carta Națiunilor Unite, document așezat la temelia O.N.U. Ieșeau în evidență  doleanțele mai vechi ale omenirii – menținerea păcii și securității internaționale, dezvoltarea de relații prietenești între națiuni, realizarea colaborării internaționale, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

   Lecțiile istoriei sunt uneori  dureroase deoarece scot în evidență câte jertfe omenești au fost necesare ca să se tragă învățăminte durabile, să se înlăture războiul ca mijloc de rezolvare a neînțelegerilor dintre state, să se poată instala un climat de respect și ajutor reciproc între oameni și națiuni.