La despărțirea de părintele Ioan Giurgiuca, după cincizeci de ani...Mitropolitul Andrei şi episcopul Benedict au înălţat rugăciuni spre Împărăţia Cerurilor

Născut la 1 septembrie 1925, în satul Dumbrăviţa din judeţul Bistriţa-Năsăud, părintele Ioan Giurgiuca, fiu de plugari, își începe studiile în satul natal, le continuă la Năsăud, Gherla, Dej și le încheie la Institutul Teologic Ortodox din Cluj. Este hirotonit în 1955 de Î. P. S. Nicolae Colan, Mitropolitul Ardealului, pe seama Parohiei Ortodoxe Figa, unde a slujit timp de 16 ani, până în 1971, când este transferat la nou-înfiinţata Parohie Ortodoxă Beclean II, la Biserica Buna Vestire, de unde se va pensiona în anul 1995, dar va continua să slujească până în 2021, timp de 50 de ani.
De 50 de ani îl cunosc și eu, ani de-a rândul a fost duhovnicul meu. În clandestinitate (vreo 20 la număr), iar după evenimentele din decembrie 1989, am învăţat şi eu mersul la biserică. La „Biserica lui Giurgiuca”, cum i se mai spune și azi, unde ascultam, aproape duminică de duminică (până s-a pensionat), cuvântul de învăţătură. Un cuvânt cald, plin de învăţăminte ziditoare.
L-am ascultat predicând, printre altele, despre IERTARE. Poate chiar în Duminica Iertării să fi fost. O predică tulburătoare, pe care n-am s-o uit niciodată. Părintele a vorbit atunci despre iubirea faţă de Dumnezeu: „din toată inima şi din tot cugetul tău”. Iubirea faţă de aproapele: „ca pe tine însuţi”. Numai cel ce iubeşte pe Dumnezeu, se iubeşte pe sine şi iubeşte aproapele, am înţeles atunci de la părintele Giurgiuca.
Dar iată că Mântuitorul vine şi zice: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” Adică, să ierţi pe cel ce-ţi greşeşte. Pe cel ce-ţi face rău. Cu alte cuvinte, să-ţi iubeşti vrăjmaşul. Sau, ceva mai concret: după ce duşmanul ţi-a tras o palmă zdravănă, tu să-i întorci şi celălalt obraz!
Ei, nici chiar aşa, părinte!, ziceam în gândul meu, neînţelegând atunci că e posibil şi acest lucru, şi că pentru a-ţi iubi duşmanul e nevoie de iubire, de foarte multă iubire. Un ocean de iubire! ”Răspunzând duşmanului cu duşmănie, accentua părintele Ioan ideea, răul sporeşte. Răspunzând, însă, la duşmănie cu iertare, cu înţelegere şi cu îngăduinţă, răul primeşte o lovitură mortală în fiinţa ta. Iar cel pe care-l iubeşti când te urăşte, nu te va putea urî mai mult şi, încetul cu încetul, îşi va schimba şi el atitudinea, sentimentele. Şi astfel, credinciosul se învinge pe sine şi, în acelaşi timp, face să se cutremure sufletul duşmanului, care adoptă la început o atitudine conciliantă, fraternă până la urmă”.
Am înţeles, astfel, că iubire fără smerenie nu există. Dar nici iertare fără iubire.Părintele Ioan a fost un om de o modestie şi sinceritate copleşitoare. Blând, răbdător şi cu măsură în toate. Acesta a fost părintele Ioan şi așa a rămas până-n ultima clipă a vieții sale: Ca o făclie aprinsă în mijlocul credincioşilor, învăţându-i să-l iubească pe Dumnezeu, să-şi iubească semenii. Şi, atingând aproape imposibilul, să-şi iubească duşmanul. Aceasta este porunca şi iubirea dumnezeiască: "Iubeşte-ţi vrăjmaşul!"
A trecut la cele veșnice în după-amiaza zilei de 12 mai 2021. Corpul neînsuflețit a fost depus în biserica în care a slujit 50 de ani, singur sau, după pensionare, alături de preoții Doru Zinveliu, fostul protopop de Beclean, și Cristian Dragoș, actualul protopop al Becleanului. La priveghiul de vineri seară a fost prezent ÎPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscop și Mitropolit, alături de care s-au aflat fostul și actualul protopop de Beclean, dar și părintele Ioan Dâmbu, protopopul de Năsăud, și un sobor impresionant de preoți, precum și un mare număr de credincioși, în frunte cu Nicolae Moldovan, primarul orașului Beclean, prezent și a doua zi, la slujba prohodului, oficiată de P. S. Benedict Bistrițeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, alături de mumerosul sobor de peste 30 de preoți, părintele Ioan Giurgiuca a fost condus pe ultimul drum: "în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea...", cum se spune la slujba înmormântării.
– Drum lin spre Împărăția cerurilor, părinte Ioan! Hristos a înviat!