La Mărişelu, istoria face popas într-un muzeu bisericesc

Creionul reprezintă ustensila cea mai de preţ a omului încă din străfundul vremurilor apuse.Există o asemănare ascunsă în taină asemenea unei pietre preţioase ce se lasă greu descoerită, între om şi creionul cu care acesta deprinde tainele slovelor.

Creionul îşi are componenta de bază în interior , fiind reprezentată de mina acestuia;la fel şi omul îşi are ca element esenţial sufletul.

Creionul , pentru a da un randament calitativ , trebuie ascuţit , ceea ce reprezintă o acţiune dureroasă; de asemenea , omul trebuie să treacă prin anumite încercări dureroase ale vieţii în scopul modelării şi a obţinerii unui rezultat pozitiv al personalităţii acestuia.

Creionul , prin acţiunea sa lasă urme.Omul trece prin viaţă lăsând în urmă lucruri importante.Creionul poate şterge greşelile făcute, ca de altfel şi omul are posibilitatea la rândul său sa-şi şteargă nelegiuirile vieţii.

Creionul poate realiza lucruri deosebite dacă se lasă purtat de mîna omului , la fel şi omul poate să dea naştere unor adevărate ’’sculpturi’’ nepreţuite în viaţă , doar dacă îşi are nădejdea în mâinile Tatălui ceresc şi se lasă purtat de acestea.

Vrednicii credincioşi din localităţile Mărişelu , respectiv Măgurele îşi au un păstor destoinic , în persoana părintelui paroh Aurelian Poptean , un om , înainte de toate , înzestrat cu har ceresc , ce şi-a pus nădejdea în Dumnezeu pentru ispăşirea activităţilor sale bisericeşti şi culturale numeroase şi totodată deosebite , desfăşurate la Mărişelu până acum , într-un timp atât de scurt , de la numirea în parohie.

În arealul ceresc al bisericii din Mărişelu se simte mireasma încărcată de o prospeţime desăvârşită a unei flori de măr ieşită la lumină dintr-un mugur uitat de timp , ce stătea ascuns în negura vremii.Împlinirea acestui fapt s-a realizat odată cu venirea părintelui Poptean în parohie , care a descoperit un tezaur nepreţuit de obiecte bisericeşti şi carte veche.Acestea erau îngropate în străfundul timpului , de unde parintele , cu sprijinul vrednicilor membrii ai Consiliului parohial le-au scos la lumină , valorificându-le prin zămislirea unui muzeu parohial remarcabil , ce desăvârşeşte trecutul împovărat cu har ceresc al bisericii din Mărişelu.

Trebuie remarcat faptul că pe lângă obiectele vechi descoperite de vrednicul păstor , ce aparţin bisericilor de la Măriselu şi Măgurele , tezaurul a fost completat prin contribuirea demnă de apreciat a credincioşilor mărişeleni şi măgureni care au donat diverse icoane vechi şi alte obiecte bisericeşti păstrate din vremea moşilor şi strămoşilor acestora.

Muzeul a luat naştere în incinta bisericii şi cuprinde colecţii de obiecte bisericeşti vechi precum cruci , icoane , sfeşnice , chivote , cădelniţe ,potire , prapori , veşminte preoţeşti şi diaconeşti , prescurnicere , vase pentru anafura , linguriţe pentru împărtăşanie , strane la care cântau foştii cântăreţi ai bisericii , clopote , precum şi nenumărate cărţi bisericeşti foarte vechi ce slujeau preoţilor şi diecilor pentru rânduiala bisericească.Deasemenea ,muzeul , cuprinde fotografii înrămate ale foştilor şi actualilor slujitori ai bisericilor din Mărişelu şi Măgurele.

Multe dintre aceste piese , prezintă atestare documentară , astfel că găsim: cădelniţe(1935 repectiv 1940) , sfeşnic(1946) , chivot(1941) , icoană-Maica Domnului cu pruncul Iisus(1982) , Octoih mic în scriere chirilică(1860) , Ceaslov mare(1860) , Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie(1941) , potir de cositor ce datează din anul 1774 şi un clopot vechi datând din 1558 ce reprezintă povara cea mai de preţ a muzeului.

Inaugurarea muzeului s-a desfăşurat în data de 6 decembrie , în ziua prăznuirii sfântului ierarh Nicolae.În cadrul evenimentului au fost prezente personalităţi importante ale judeţului: scriitorul Menuţ Maximinian , interpreta de muzică populară Cornelia Ardelean Archiudean , col.rez. Florentin Archiudean , tânărul interpret de muzică populară prof. Daniel Raţiu , dar şi oameni importanţi ai comunităţii locale: primarul comunei Mărişelu ing. Toma Someşan , viceprimar Ognean Iuliu care este şi prim-epitrop al bisericii , pr. Lucia Blaga ce păstoreşte credincioşii localităţii Domneşti , directorul Şcolii generale Mărişelu , prof.George Ignat.

Părintele paroh dă dovadă de preţuire faţă de păstrarea originalităţii , astfel că amenajarea încăperii muzeului este realizată într-o manieră patriarhală , în conformitate cu vetustatea obiectelor expuse.Trebuie să mai precizăm faptul că biserica păstrează în construcţia ei , grinzi vechi de stejar , de la construcţia bisericii de lemn din anul 1770. O grindă exterioară din biserica de la 1770 se găseşte în compoziţia pereţilor ce mărginesc încăperea muzeului fiind vizibilă şi integrată ca piesă în cadrul muzeului.

Încăperea muzeului aşterne o lumină harică de suprafaţă şi de asemenea o lumină harică în adâncime ,dată fiind de vremurile ezoterice ale acestor ’’petale’’ firave , neofilite de povara grea a timpului. Privindu-le dincolo de natura lor structurală , se resimte o linişte edenică , pătrunzătoare , accentuată de cucernicia covârşitoare a locului asupra căruia se pogoară veşnicia.

Emoţiile pătrunzătoare de suflet ce te cuprind în arealul dumnezeiesc al odăii muzeului , contopesc gândul cu zarea desluşită a văzduhului edenic al Tatălui ceresc.

Părintele paroh, în cartea sa „Parohia Ortodoxă Română Mărişelu – istorie şi prezent” afirmă faptul că: ’’Multe locuri sunt minunate în lumea aceasta , în care poţi recunoaşte fără îndoială mâna celui ce le-a creat , însă locul cel mai aparte de pe pamânt , în care sufletul îşi găseşte pacea şi liniştea , e acolo unde te-ai deşteptat şi unde pentru prima dată ai spus cuvântul dumnezeiesc ,,mamă’’.’’

Vă poftim în ceas de seară în acest locaş dumnezeiesc în care istoria şi prezentul îşi deapănă amintiri eterne pentru a descoperi cuvântul dumnezeiesc şi pentru a vă împărtăşi de nestemate ale trecutului.

Înv. Vasile Grigore Turşan