La moș Năsăud

Am participat la impresionanta Adunare generală anuală a Despărțământului Astra Năsăud. Desigur, sala de la Primăria orașului – arhiplină (parcă e mai sugestiv să zic „neîncăpătoare”), cu participanți și de la alte despărțăminte, inclusiv o româncă de peste Prut; iar dl. președinte Ioan Seni – convingător, nu atât prin spiritul său persuasiv, cât mai ales prin înșirarea faptelor săvârșite de despărțământ pe parcursul anului trecut.
Nu sunt membru astrist, ci sunt însuflețit de spiritul Astrei și nu cred că greșesc, considerând că, după Sibiu și Iași – într-un top al activităților ritmice, consistente, diversificate, Despărțământul Năsăud poate fi așezat pe „fuștelul” al treilea., la nivel de țară.
Dar…
Îndreptându-mă spre sală, am văzut o tânără de vreo 25 de ani (probabil își însoțea mama), căreia m-am adresat, glumind astfel: „Domnișoară, aici nu intră decât cei care, asemenea mie, au vârsta de peste 55 de ani.” Norocul meu, că, după zâmbetul ei de răspuns, mi-am dat seama că are simțul umorului.
Asta e; și dl. Gavril Țărmure – directorul Centrului de Cultură al Județului Bistrița-Năsăud -, prezent la lucrări, a remarcat, cu competență și pe bună dreptate: La nivel de Năsăud, există un gol („consistent” – zic eu) între entuziastul palier cultural al vârstnicilor și generațiile mai tinere.
În tren fiind, spre Năsăud, mi-am adus aminte de localitatea mea în felul următor: În 1968, când s-a trecut la o nouă împărțire administrativ-teritorială și vreo sută de comune au primit statut de orașe, un șugubăț, scrisese pe panoul de la intrare în proaspăta-mi urbe: „Această comună se numește orașul Beclean”. Acum, extrapolând, îmi imaginam astfel un panou la intrarea în orașul academicienilor: „Bine ați venit la moș Năsăud!”
Ce e de făcut? Nu-mi pot permite să dau nici măcar sugestii…
(P.S. Într-un text anterior brodam în jurul a două observații răvășitoare pe seama învățământului românesc actual, aparținând a doi universitari notorii. Ei bine, găsesc deunăzi o altă opinie, amețitoare, a unui profesor, supranumit „Antrenorul de genii”: „Copilul este unul dintre lucrătorii cei mai chinuiți de pe planetă, pentru că nu mai are timp liber. Dacă școala nu este umană, după vârsta de 10 ani se blochează creșterea inteligenței, după 12 ani creșterea creativității devine zero, iar viitorii adulți vor avea minte de copii, pentru că nu mai evoluează. În această situație se află peste 87% din omenire.” Dacă e așa, înseamnă că majoritatea lucrătorilor din majoritatea ministerelor de învățământ de pe această planetuță încă mai transpiră la cursurile de… alfabetizare.)