La Paște (ștrengării în putere)

motto
când moartea are ultimul cuvânt
începe poezia
vopsește gâzele și buburuzele
și-am vrut să mă salveze
la ea în port să mă primească
dar împreună cu cel care
pășește pe calcare
recită în oxigen și se ridică
la mine în suflet în picioare

la Paște cu emoții
în nuanțe vii de mântuire
sub prunul în floare mut Carpații
printre spații la masa de protocol
cartea de taină e deschisă
decând în apă sângeră cinci pâini
și nu mă apretez la alcool

sub prunul înflorit
îmi dau focului veșmântul
și-n iarba crudă la pământ mă culc
văd grădinile de început
și cerul în pieptul dezgolit
mi se deschide

de asemenea apropiere
cu mainile goale rup cremenea
cu palma bătătorită mângâi inima
și citesc din untru bătăile năvalnice
zvâcnirile din gât nebunatice și-l întreb
ce are în gând
cu forma prunului din facerea dintâi?

nu îmi răspunde
rezistență nu-mi opune
din singurătate mă ia în brațe
față în față
ochi în ochi
și restul trupului
atomi de bucurie numără coji de ou
și sâmburi de măr și prun