LANSARE DE CĂRŢI LA CUIBUL VISURILOR

Vineri 2 decembrie, la muzeul Cuibul Visurilor din Maieru, sub binecunoscutul patronaj al domnului profesor Sever Ursa, s-a derulat un interesant act de cultură, lansarea a două cărţi, „Teatru pentru toate vârstele” de Icu Crăciun şi „5 anotimpuri”, sub semnătura lui Ilie Hoza. Au participat 25 de persoane, printre care şi scriitorul Cornel Cotuţiu care, de altfel, a şi condus prezentările cărţilor.

Icu Crăciun este profesor de româno-engleză la Maieru, este vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. A publicat „În căutarea Graalului”, publicistică, în 2003, „În spatele călăreţului”, roman, 2005, „Întoarcerea la clasici”, publicistică literară, 2007, „Peşti şi paraşute”, roman, 2008, „Izbăvirea prin cultură”, publicistică literară, 2008, „Scrieri incomode”, publicistică literară, 2008, „Mitingul”, proză scurtă, 2009, „Gânduri pentru prieteni”, reflecţii şi reflexii, 2009, „Povestiri cu persoane dubioase”, proză scurtă, 2011. A debutat în „Ecoul” cu schiţa „Eu director, el director” în 1972. A editat şi îngrijit „Scrisori de pe front” de poetul popular Octavian Hodoroga, 2007, şi este redactor şef al publicaţiei „Cuibul visurilor”.

Domnul profesor Sever Ursa i-a avut eminenţi elevi pe cei doi autori care-şi lansează cărţile. La Maieru, ne spune dânsul, este o tradiţie a teatrului, părinţii lui Liviu Rebreanu erau pricepuţi în jucarea teatrului de amatori. În 1883 apare aici prima carte, un volumaş, „Cântice şi proverburi româneşti în vers.”În cartea lui Icu Crăciun găsim cea mai reuşită suită de locuţiuni şi creează un adevărat personaj, Suzana”, a mai spus domnul Ursa. Domnul Cornel Cotuţiu, prieten al lui Icu, în maniera-i caracteristică, inteligent-ironică, ne spune că Icu are un „teatru mai degrabă citit decât interpretat pe scenă ca şi la Camil Petrescu. Un registru creativ divers, de la simbol la evaluare, şi la dimensiunea ludică.” A remarcat „romantica poveste de dragoste a cuţitului cu furculiţa.” Prof. Iacob Naroşi-„M-am îndrăgostit de cartea lui Icu. Jocul de măşti pare o provocare.” Prof. Titus Cărbune, adaugă, „Icu Crăciun ne demonstrează plurivalenţa în ale scrisului”, iar domnul Ioan Raţiu, jovial, „Sunt mândru că sunt coleg cu Icu Crăciun.”

Cel de-al doilea autor care şi-a lansat cartea, învăţătorul Ilie Hoza, este cel mai cunoscut, dacă nu chiar unicul „păsărar” de pe Valea Superioară a Someşului şi este membru de onoare al Societăţii Ornitologice Române şi membru în Consiliul Director al acestei organizaţii. Are articole savuroase, publicate în ziarul local „Cuibul Visurilor”, în revista „Despre păsări”, publicaţie a Societăţii Ornitologice Române, şi mai are o carte publicată, „Trăistuţa cu flori de leac”, 2009.

Ilie Hoza este un talent nativ, bine încotoşmănat în păsări, gâze şi tot c zboară. „Am construit iată, în 55 de ani, un paradis din mere, frunze, păsări, flori şi fluturi. Mai mult de o juma de secol pentru un vis din pene de măcăleandru şi puf de păpădie! Un deal de cicoare a înflorit sub ploile lui Ilie, o groapă de fluturi striviţi s-a prăpădit în arşiţa sufletului meu! Încă o jumătate de veac, apoi o să tac!”, ne spune hâtrul Ilie. Domnul Cornel Cotuţiu, care i-a şi făcut o scurtă prefaţă, ne spune, „5 anotimpuri e o carte în care te laşi cucerit de ipostaza de a fi om. Ilie te invită să înţelegi că tu ştii mai mult decât o pasăre, că o gâză e mai frumoasă decât este ea în stare să ştie despre ea îsăşi. În această lume străină de cuvinte, Ilie vine către noi, persuasiv, cu propunerea de a înţelege viaţa în orizontul ei de gingăşie şi inimi greu de dezlegat.”

Au mai vorbit frumos despre Ilie Hoza , prof. Grigore Cotul şi gingaşa sa colegă Aurelia Hădărău care-i urează „aripi de zăpadă”. Domnul profesor Sever Ursa l-a prins admirabil pe Ilie, „Sub aparenţe stă un scriitor, ştie să ardă cuvântul şi să fie el însuşi. Este un adevărat enciclopedic, nădejdia lui stă în biruinţa binelui.

Dacă Icu Crăciun este, totuşi, un scriitor consacrat, bine stilat în armonia cuvântului, Ilie Hoza constituie o uimitoare surpriză, un talent nativ revărsat brusc în peisajul literar nord ardelenesc, un om care scrie din simpla bucurie a comuniunii cu păsările sale.