„Literatura din comunism” – Convorbiri literare nr. 2/ februarie 2022

            „Subteranele literaturii din comunism” intitulează Ion Papuc intervenția dumnealui, extrem de actuală, din mensualul ieșean pomenit – Ion Papuc, eseist de nota zece al culturii și artei contemporane. Scrie despre o operă monumentală de Dan Culcer, Cenzură și ideologie în comunismul real (Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2016 – 1558 de pag., 24 cm, 2 vol.). Dan Culcer a fost în anii 1970 redactor la revista târgumureșeană Vatra, una dintre cele mai bine consolidate reviste de cultură din țară, repusă, ca titlu, în viața literaturii române de scriitorul Romulus Guga. Critic literar sever, în comentariile sale literare, în eseurile nesmintit documentate, Dan Culcer, datorită unor nefaste „împrejurări” locale, a colportării și denunțurilor la Securitatea din Tg. Mureș, a fost „pus pe tușă”. Partidul (PCR) l-a „padepsit” trimițându-l impresar la Teatrul Național din Mureș. (Ceva greu de imaginat.) Lucram la Casa Municipală de Cultură Bistrița. Într-o zi intră în birourile noastre Dan Culcer, prezentându-se impresar la teatru. Pentru un astfel de om, impresariatul era o muncă umilă, nu ușor de suportat. Unui impresar îi sunt necesare abilități negustorești și neapărat, o mare doză de obrăznicie și putere de convingere, indiferent cu cine intră în contact. Dintre noi de la casa de cultură, nimeni nu-l cunoștea pe criticul literar Dan Culcer. Eu îl știam de la desele întâlniri literare organizate de revista Vatra, unde luau parte câțiva scriitori din zona Bistriței, și din cronicile pe care D.C. le publica în revistă. Foarte bine scrise, în analize și exegeze literare temeinice. Nu-mi venea a crede văzându-l la Bistrița într-o asemenea ipostază. Cred că am rămas o vreme mut. Nu mai știu cum l-am ajutat, eram la începutul anilor 1980, în orice caz, pentru impresari, important era să vândă toate biletele unui spectacol, să joace spectacolele mereu cu casa închisă. Teatrul din Tg. Mureș venea la Bistrița foarte des, cu montări dramatice foarte bune și nu ducea lipsă de spectatori. Locuitorii orașului chiar știau ce înseamnă un spectacol de teatru. Nu după mult timp însă am auzit că Dan Culcer a reușit să părăsească România. Ajunsese la Paris, nu cunosc circumstanțele. Nu am luat în seamă „bârfa politrucă, securitistă” din acea vreme.

            Revin însă la comentariul lui Ion Papuc: „Un eminent scriitor, Dan Culcer, care s-a expatriat pe vremea comunismului și de câteva decenii trăiește la Paris, revine periodic în țară în sens propriu dar și la figurat prin mijloacele electronice care ne stau azi la dispoziție. De parcă nu s-ar împăca cu România pe care o regăsește, acesta efectuează și publică un vast studiu de reconstituire a țării, pe care cândva a abandonat-o, patria pierdută. Cu monumentala sa operă (v. mai sus – V.R.) a găsit și nu a găsit ecou în țară... Acesta este paradoxul nostru că istoria din imediat, din proximitate s-a scufundat în bezna neștiinței și un studiu ca acesta, al lui Dan Culcer, vine să complinească un gol care tocmai ne înghite viețile. Am străbătut imensa operă a românului din Paris și tocmai din această perspectivă semnalez câteva dintre cele mai frapante contribuții științifice ale ei, rodul unei astfel de priviri exegetice decât cea comună nouă, celor rămași în țară. Câștigul este al literaturii române din comunism, în cuprinderea căreia autorul acesta este de-a dreptul înzidit. (...) Dan Culcer pune ca premisă amplei sale cercetări ipoteza că astăzi patria noastră trăiește o restaurație reală pe care o și definește fără echivoc, cu tărie maximă: Numim Restaurație regimul care s-a instaurat în România sub pretextul revenirii la democrație după decembrie 1989. De fapt este o «monstruoasă coaliție» între burghezia naționalist-comunistă cu descendenții ei, urmașii burgheziei kominterniste coloniale și compradore (v. Tismăneanu, Petre Roman, A. Năstase... – n.m., V.R.), grupuri spijinite de imperialismul financiar occidental neo-colonial. (...) Dan Culcer vorbește cu vehemența de care noi nu suntem în stare! Este cazul cu relația dintre români, îndeosebi ardeleni, și frații noștri maghiari, în cazul cărora bun cunoscător al problematicii, scriitorul din Franța ne ia partea fiind în deplină cunoștință de cauză, sever nu numai cu noi ci și cu adversarii noștri din veac. Încă și mai plin de curaj este autorul nostru întotdeauna când vine vorba despre relația noastră cu evreii, spunând în acest caz lucruri de neimaginat la noi, culminând cu propunerea aducerii în țară să fie judecați a acelora care s-ar dovedi a fi comis crime culturale împotriva noastră, a românilor, în comunism, refugiindu-se apoi în Israel...” Etc.

            Întregul număr 2/ 2022 al revistei Convorbiri... este compact construit, cu știință de editor.

                                                                                               Virgil RAȚIU