Revista ROMÂNIA LITERARĂ nr. 51-52/ decembrie 2021

            Numărul dublu încheie anul 2021. Însemnările edirialistului Nicolae Manolescu se referă la volumul «Scrieri despre literatura română» de Alexandru Ciorănescu (Ed. Spandugino, Buc., 2021), în special la mica monografie intitulată Ion Barbu, un text de 170 de pagini. Gabriel Chifu scrie despre „defectele celorlalți” (veți vedea mai jos), Alexandru Călinescu despre „noile” găselnițe de tip corectitudinea politică aplicate în UE, nimic altceva, decât un fel de decât „descântat” în părul creț al unor persoane „transi”…, iar Nicolae Prelipceanu se întreabă (fără rost) dacă „a fost sau nu a fost comunism”(?)… Chiar așa!... După „datele noilor predicatori politici români”, a fost, am trăit patru decenii de comunism?... Sau nu?... Răspunsul ar fi: Trăim „era” respectivă și astăzi, de acum 40 de ani, tot așa, iată, de 32 de ani, pe nevăzute, nesimțite!...Chiar, nu vrea nimeni să observe?

            De luat în seamă e ancheta revistei: Defecte personale, defectele celorlalți, realizată de D. Cristea-Enache, Cristian Pătrășconiu și Ionela Streche. Cu următoarele subliminări tematice: 1. Personalități ale vieții publice de la noi vorbesc despre statul eșuat și despre direcția greșită în care ne îndreptăm. Dacă lucurile nu merg bine, ce anume credeți că ne ține pe loc ori chiar ne trage înapoi? 2. Concret, am vrea să vă propunem un exercițiu de luciditate și de sinceritate, rugându-vă să ne vorbiți despre defectele pe care le descoperiți la oamenii din jurul dumneastră, la cei care compunem acest popor. 3. Dar, pentru ca evaluarea dumneavoastră în privința altora să fie convingătoare , vă rugăm să începeți cu o evidențiere a propriilor dumneavoastră defecte, profesionale, în primul rând și, eventual, mai larg umane. Acestea fiind lansate, ce putem constata:

            Răspund provocării 30 de scriitori. Probabil din comoditatea gândirii apolitice, puțini răspund direct privind viața publică și politică din România actuală. Majoritatea dintre ei sunt crispați în mesajele lor, sau lejer-autarhici când este vorba despre sine și mărturisire. Deși invocă sinceritatea, nu sunt direct în expuneri, decât cu excepția câtorva, mai cu seamă a lui Gheorghe Grigurcu. Sunt luate în seamă numai întrebările și retorica despre eu și despre ceilalți, cu „spovedanii” de tip intelectual (v. 2., 3.). Adrian Alui Gheorghe este ceva mai direct: „În general românii speră să o ducă mai bine, de la an la an. În particular fiecare constată, de la an la an, că o duce mai prost. În general avem o țară frumoasă. În particular avem o țară poluată în aer, în sol, gunoaiele sunt purtate de vânt peste tot ca niște jalnice steaguri. În general suntem un popor creștin, tolerant, ospitalier. În particular avem un număr impresionant de criminali, mulți străini nu prea vin în România fără emoție. În general românul nu prea moare de foame, În particular sunt o mulțime de drame în jurul unei bucăți de pâine. În general românul e cinstit. În particular fură de stinge…” Și tot așa. Olimpiu Nușfelean generalizează conștient: „Cred că unul dintre defectele lumii de azi este că omul nu știe să-și definească și să-și respecte libertatea, proprie și din comunitate. (…) Căci și Comunitatea (…) ar trebui să știe că libertatea restricționează anumite comportamente. Omul de azi, expresie a unei libertăți nemăsurate, a contactat o boală, greu de definit, mai rea decât pandemia, pentru care nu are vaccine. Și a cărei vindecare, cu toate științele puse în operă, nu are puterea să o caute”.

            Cronici literare, eseuri, note și traduceri mai semnează: Andrea H. Hedeș, Marius Miheț, Alex Ștefănescu, Vasile Spiridon, Constantin Zaharia, Adrian Lesenciuc, Edward Sava, Angelo Mitchievici, Marina Constantinescu etc.

            La mulți ani tututor revistelor literare, de cultură, de artă!