LIVEZILE, ÎNTRE ISTORIE ŞI PREZENT COMUNA LIVEZILE AZI

Vatra actualei comune Livezile ocupă spaţiul situat la poarta vestică a Bârgaielor, un larg şi frumos teritoriu intens zbuciumat şi adânc frământat în lungul istoriei.

Atestată în anul 1311, odată cu celelalte sate bârgăuane, localitatea, cu populaţie săsească, a purtat mai multe denumiri: Jaad, Jood, Iad (1311), Livezile Bârgăului (1964), Livezile (1968). Anul 1311 reprezintă o atestare comună a ţinutului primelor aşezări bârgăuane şi a actualei comune Livezile, care au făcut parte dintr-o singură mare latifundie oferită prin danie regală de Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care dăruieşte, printr-un act datat la 24 II 1311, lui Ioan zis Henul, fiul lui Geubul din Bistriţa (Iohannes dictus Henul de Bystricia), drept răsplată pentru fapte de arme, o moşie cuprinsă între această localitate, Iaad (actualmente Livezile) şi Eppendorf (sat dispărut care se presupune a fi fost vatra străveche a bârgăuanilor, ocupată de saşi). De la acest Ioan, zis Henul, se trage şi denumirea celui mai înalt munte din Munţii Bârgăului ce se profilează la orizont, pe stânga Heniul, înalt de 1612 m, pe care în prezent se află şi releul de televiziune. Vechea denumire a Heniului era Parângul, pentru bârgăuani şi Herugu, pentru someşeni.

Cercetările arheologice au descoperit la Livezile ruinele unui castru roman, în locul numit “Poderei”, de lângă cimitirul saşilor, din nordul localităţii, o fortificaţie secundară dar cu un important rol strategic pe linia castrelor: Căşei – Ilişua (Arcobadara) – Orheiul Bistriţei – Brâncoveneşti (jud. Mureş), amplasate pe graniţa de nord a Daciei Romane (Dacia Porolisensis).

Un drum atribuit romanilor se cunoaşte din vremuri imemoriale în Pasul Bârgăului, având tronsoane cu trăsături specifice, foarte bine conservate, ce pot rivaliza cu Via Apia din Roma. Acest posibil “Drum al romanilor”, denumit ca atare, dar şi “Drumul cel vechi” sau “Vârful Părăului”, urmărea culmea muntoasă ce străjuieşte bazinul hidrografic al Bârgăului de cel al Ilvelor şi al Dornei, având rol militar, de supraveghere şi apărare a imperiului. Acest drum, posibil roman, avea legătură cu Castrul de la Livezile, în acest caz existând legătura lui, foarte bine conservată, între satele Strîmba (Josenii Bârgăului) şi Dumbrava (Livezile).

Asupra vechimii acestui drum există numeroase reţineri dar şi părerea că ar fi construit de austroungari, sau că aceştia ar fi refăcut vechiul traseu roman, în ideea ocolirii Bârgaielor, cu religie neunită, printr-o legătură între Jaad (Livezile) şi localităţile din Valea Someşului, cu religie predominant greco - catolică. Indiferent de realizatorii acestor “drumuri romane”, austriece, sau poate chiar dacice, până la definitivarea unor cercetări geoarheologice, în acveastă direcţie, tronsoanele încă bine conservate ar trebui protejate prin stabilirea unor perimetre de protecţie.

Nicolae Iorga ajungând aici în Livezile (pe atunci Iaad) scria că “Nu seamănă deloc cu Iadul fioros care aşteaptă pe vinovaţii lumii acesteia”.

Localitatea Livezile a fost şi este şi în present, o comună frumoasă, cu veche arhitectură tipic săsească, a unor case şi gospodării mari, în mare majoritate modernizate, având în centru Biserica Săsească, din sec. XV, şi pe cea românească, ortodoxă, Primăria şi “Muzeul de sub poartă” sau “Casa Săsească”, ce cuprinde mii de exponate, foarte interesante, începând din epoca primitivă şi până în zilele noastre. Este primul muzeu realizat în Valea Bîrgaielor. Clădirile Căminului Cultural, Bibliotecii, şcolilor şi grădiniţelor, din comună, sunt bine întreţinute şi modernizate.

Comuna are alimentare cu apă potabilă şi canalizare, iar în faţa caselor mai sunt, încă, mari spaţii verzi, cu flori şi plantaţii de pomi fructiferi, predominant peri, care oferă drumeţului imaginea bunăstării şi civilizaţiei.

Realizarea cea mai importantă din ultimii ani, a actualei administraţii locale condusă de primarul Olimpiu Neamţ, este modernizarea bazei sportive “Voinţa”, a cărei echipă valoroasă activează, din nou, în Liga a III-a, făcând cinste judeţului nostru.