Liviu Păiuş: Pagini someşene

Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud a premiat, anul acesta, monografia „Pagini someşene – studii de folclor şi nu numai”, apărută la Editura Eikon, sub semnătura profesorului Liviu Păiuş. Cartea, editată cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, este un reper în zone cercetării etnologice a Ţării Năsăudului, surprinzând, prin studiile prezentate, viaţa trăită în tradiţie a înaintaşilor noştri. Surprinde textul „Eminescu în spaţiul folcloric someşan”, trecerea poetului prin Ilva Mare lăsându-se cu motivele zonei someşene în poezia sa. Iată un text cules de Ion Poenaru, care reliefează acest fapt: „Ce te legeni, brad în codru/ Fără rând şi fără modru/ De ce nu m-aş legăna/ Că mi-o sosit vesterea/ Mie veste mi-o venit/ Că trei inşi s-o sfătuit/ Trei meşteri cu trei securi/ Să mă taie dărăburi”. Folclorul păstoresc din Valea Rodnei este surprins cu multe detalii de cercetător, acesta oprindu-se şi asupra celor 52 variante ale Mioriţei, colindul din Valea Rodnei care oglindeşte răspândirea inedită a acestei balade la noi.

Cercetătorul năsăudean îl combate pe Nicolae Boboc, care spunea în volumul „Motivul premioritic în lumea colindelor”, Ed. Facla, 1985, că „din amestecul de arhaic cu modern a ieşit un hibrid insuportabil”, făcând referire la cuvântul mutare din următoarea variantă a Mioriţei: „Pe cel vârf de munte verde/ Mutare de oi se vede/ Dar la ele cine şede/ Un biet păcurăraş/ venit-au şapte tâlhari/ După apă l-au mânat/ Cei şapte l-au judecat”. Cuvântul mutare, în mediul păcurăresc, are o mare întrebuinţare, însemnând de fapt migraţiune. Apoi, să ne amintim că ciobanii noştri îşi mută staulul cu oile în funcţie de anotimp, la munte sau la „ţară”.

Manuscrisele lui Ioan Pop Reteganu constituie un alt subiect al volumului, Liviu Păiuş fiind pentru readucerea acestora în conştiinţa generaţiilor actuale. Interferenţa cu Bucovina, raporturile dintre Coşna şi Cârlibaba cu ţinutul năsăudean este un alt subiect abordat, la fel ca cel legat de opera lui Florian Porcius, pe care Păiuş a reeditat-o. Ţara Năsăudului este prezentată în monografie cu toate detaliile etnoculturale şi folclorice, impresionând numărul mare de poezii culese de-a lungul timpului de Liviu Păiuş: „Cine nu ştii dorul ce-i/ Te-ar lăsa în drum să piei/ Cine nu ştii ce-i dorul/ Nu mai calce pământul/ Cine-l vede şi nu-l crede/ Nu mai calce iarbă verde”. Ne este readus în atenţie folcloristul Iustin Sohorca din Sângeorz-Băi, care a adunat cele mai frumoase tradiţii din această zonă în volumul „Datini şi obiceiuri vechi şi noi din Sîngeorz-Băi”, apărut în 1988. La acelaşi capitol se înscrie şi Ştefan Muntean, care a editat volumul „100 doine şi strigături culese din gura soldaţilor români din Ţara Ardealului”, Editura Librăriei Ciurcu Braşov.

Un capitol amplu este dedicat vieţii şi operei celui care a fost memorandistul Gherasim Domide. Din acelaşi volum aflăm date inedite despre învăţătorul Ion Barna din Maieru, care a răspuns solicitărilor din anii 1930 ale cercetătorului Ion Muşlea pentru arhiva de folclor.

Monografia lui Liviu Păiuş va fi întregită de un al doilea volum, putând astfel declara că este unul dintre cele mai serioase studii efectuate de un specialist despre Ţara Năsăudului. Cartea surprinde atât prin generozitatea informaţiilor oferite, cât şi prin rigurozitatea cercetătorului, motiv pentru care Liviu Păiuş merită să fie felicitat.