,,Măiastra’’ sau ,,cântecul deasupra vieţii’’

Ori de câte ori am călătorit cu avionul, am admirat acest mijloc de transport, atât de comod şi de rapid, ca pe o mare cucerire a omenirii. Încercat de emoţia zborului, mi-am îndreptat gândul spre cei care au prevăzut cu atâtea veacuri în urmă, că omul va pune stăpânire asupra spaţiului aerian. Luând modelul păsărilor, şi-a îndeplinit această dorinţă. Cel care toată viaţa a căutat să descopere esenţa zborului a fost Constantin Brâncuşi. El a dat lumii o frumuseţe de nebănuit pe care a numit-o,, Măiastra’’, ori foarte simplu,, Pasărea-n zbor’’ce s-a desprins din piatra acestui pământ şi a urcat dincolo de ea, de celelalte pietre ale Europei, devenind simbolul nevoii continue de înălţime a oamenilor de pretutindeni. Lucian Blaga o considera drept,, o permanenţă lirică, un cântec deasupra vieţii’’. Până la Brâncuşi, cuvântul,, măiastra’’n-a existat decât în folclorul românesc, după care avea să intre în patrimoniul altor limbi de circulaţie universală. El se referă la o pasăre miraculoasă, de proporţii neobişnuite, cu penajul de mare frumuseţe, luminând ca soarele, ori ca focul, având un glas minunat şi îl ajută pe om la împlinirea planurilor lui în lume.
Brâncuşi a ştiut ca nimeni altul să stilizeze aceste elemente folclorice, să le dea o semnificaţie şi o armonie desăvârşită, iar pasărea, după cum spune chiar el, ,,am dorit să-şi ridice capul, fără a exprima prin această mişcare mândrie, orgoliu sau sfidare’’. Este ceea ce noi numim verticalitate. Din dorinţa de a da acestei opere semnificaţii complexe, Brâncuşi realizează de-a lungul vremii mai multe variante pe care le intitulează : ,,Pasărea Văzduhului’’, ,,Pasărea Galbenă’’, ,,Pasărea Neagră’’, ,,Pasărea de Aur’’, toate întruchipând zborul lumii ce avea să se împlinească mai tîrziu prin mijloacele moderne de a străbate spaţiul cu acelaşi impuls pe care şi-l închipuise marele sculptor. Aceste opere de valoare inestimabilă au fost expuse în marile muzee ale lumii : Muzeul de Artă Modernă din New York, Paris, Philadelphia, California, Clubul Artelor din Chicago, Meneapolis, Veneţia şi multe altele.
Dar măiastra lui Brâncuşi a avut şi soarta nefericită de a trece prin faţa unor judecători într-un proces intentat sculptorului român în 1926, când participa la expoziţia din New York, organizată de admiratorii lui şi de zelatorii artelor moderne contemporane din SUA. Procesul a fost pornit ca o replică împotriva unei josnice uneltiri pusă la cale de profesioniştii ameninţaţi de valul artei moderne şi de prestigiul obţinut în arta scupturii de C. Brâncuşi. La această expoziţie trebuia să ajungă şi celebra operă intitulată ,,Portretul Principesei X’’, considerată de oamenii cuibăriţi în oficialitatea protectoare ca fiind o lucrare obscenă, lipsită de moralitate. La vama americană, operele lui Brâncuşi au fost supuse unui control deosebit de sever. ,,Principesa X’’ nu se afla însă în inventarul acestei călătorii, pentru că autorul fusese prevenit de un prieten de-al său. Pentru că la control n-au găsit ceea ce căutau, denunţătorii s-au abătut asupra,, Păsării în zbor’’ şi lipsiţi de puterea de a aprecia o operă de artă, au calificat-o ca fiind ,, o piesă industrială, rezultată dintr-o muncă mecanică’’, pe care Brâncuşi încearcă s-o introducă prin fraudă şi, ca urmare trebuie confiscată. Pentru eliberarea ei s-a plătit drept cauţiune suma de 235 de dolari. A urmat apoi un îndelung proces care a durat câţiva ani. Piesa numărul unu, ajunsă pe masa judecătorului a câştigat procesul, datorită valorii ei artistice, iar Brâncuşi şi-a întărit conturul personalităţii. ,,Măiastra’’şi-a luat zborul spre nemurire.