Maria Olteanu, cu „Infinitul singurătăţii”

Cunoscută, recunoscută, apreciată în „lumea versului” de către critica de specialitate prin calitatea şi mesajul versurilor, poeta Maria Olteanu ne surprinde, în mod plăcut, cu un nou volum de poezii intitulat „Infinitul singurătăţii”, din Colecţia Opera Omnia – Poezie contemporană, apărută la Editura „Tipo Moldova” din Iaşi, 2012, într-o ţinută şi grafică de o deosebită valoare şi acurateţe a tiparului, un format atipic, dar semnificative, cu o copertă ce face cinste valoroasei scriitoare.
Având redactor pe Aurel Ştefanachi, coordonator serie – Valeriu Stancu, coperta aparţinând lui Cristian Almăşanu, formând o echipă de profesionişti, volumul are 201 pagini şi se deschide cu „Zeii strivesc liniştea”, iar la final ne propune „Rugă III”, urmată de un „curriculum vitae” privind viaţa, debutul, activitatea literară şi spicuiri din critica de specialitate, toate aşezate în ordine cronologică în ultima parte a cărţii intitulată „Date biografice”.
Maria Olteanu scrie o poezie cu mesaj, versul curge, foloseşte foarte bine metafora, epitetul, este cea care „despică firul în patru” al vorbelor, creează imagini şi stări sufleteşti deosebite.
Autoarea îmbună foarte bine şi subtil versul cu pictura de icoane pe sticlă, demonstrând, cu brio, că arta picturii coabitează foarte bine cu „arta de a fabrica versuri”.
O felicităm pe Maria Olteanu pentru frumoasa şi valoroasa carte, aşteptăm lansarea, îi dorim putere de muncă şi la mai mare.
Merită să exemplificăm cu poezia „Zeii strivesc liniştea”.

Zeii strivesc liniştea

Zeii strivesc liniştea,
Păsări oarbe rănesc soarele,
Mor caii în lacrima copilului.

Oboist,
Bătrânul îşi caută mormântul
La marginea ogorului.

Sângele mării acoperă bulevardele.