Maria Olteanu: Scrisul şi icoanele mă ţin în viaţă

Doris Moldovan: - Suntem alături  de o doamnă care are acasă un spaţiu expoziţional superb, care te încarcă cu energie pozitivă. Bine v-am găsit doamna Maria Olteanu. Pentru cei care vor fi alături de noi anul acesta la Gala ”Femeia europeană”, vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte.

          Maria Olteanu: Sunt o femeie obişnuită, născută în Budeşti, din părinţi ţărani. Am avut o copilărie frumoasă, ţin şi acum minte dealurile şi salcâmii înfloriţi de deasupra satului. După şcoala generală am făcut un liceu agricol şi o şcoală horticolă. Am lucrat primii ani la Lechinţa, la un laborator, unde soţul meu era inginer. După Revoluţie ne-am mutat la Bistriţa, unde am lucrat la OJTC peste 20 de ani, la personal, iar mai apoi la Casa de Cultură ca secretară.

          D.M.- - Noi vă cunoaştem ca scriitor şi pictor de succes. Cum s-a îmbinat munca din administraţie cu partea artistică?

          M.O.: - Fiecare a avut locul ei, îmi plăceau mult cărţile în copilărie, însă pe acele vremuri nu aveam bibliotecă acasă, iar de la şcoală puţinele cărţi le-am citit pe nerăsuflate. Eram prietenă bună cu fata preotului, care avea cea mai mare bibliotecă din sat. Aici am început să descopăr poveştile, m-am îndrăgostit de ele şi, actualmente, am şi patru cărţi de poveşti publicate. Am publicat pentru prima dată în ziarul „Ecoul”, apoi în „Tribuna” din Cluj, în 1977. Am participat la un concurs la Editura Dacia şi am fost publicată, în 1985, alături de Gavril Moldovan şi Ioan Pintea. Apoi, după 5 ani am publicat prima carte Colina albastră în care am descris frumuseţea satului, a naturii, o carte plină de sensibilitate.

          D.M.: - Cine v-a descoperit talentul, cine v-a susţinut?

          M.O.: - Singură am urmat acest drum, iar mai apoi lângă mine a fost soţul meu. Aveam o poezie în care am scris despre iarba albastră şi el nu înţelegea metafora. În ordine, am publicat 14 cărţi. Volume: Colina albastră, versuri, 1989; Din fire de păpădie, poezii pentru copii, 1990;Lacrimile lunii, poveşti, 1996; Zeii strivesc liniştea, versuri, editie bilingvă, 1998;Conversaţie cu cerul, versuri, 2002; Peste marginea lumii, 2005; O scrisoare către soare – poveşti, 2006; Ţipătul planetei, versuri, 2007; Infinitul singurătăţii, versuri,editie bilingvă, 2007; Paradoxurile vieţii, roman, 2007; Crăiasa apelor, 2008; Speranţe sub ghilotină, ediţie bilingvă, română-franceză, 2009 (sub semnătura Maria Mândreanu-Oltean). Sunt prezentă în antologiile Alte poezii pestriţe pentru băieţei şi fetiţe, 1996; Patruzeci de poeţi bistriţeni contemporani, 2001; Cenaclul literar George Coşbuc, 2001 şi lista continuă. Volumul pentru copii „Din fire de păpădie” a fost cartea mea de succes, fiind publicat în 11.000 exemplare şi primind, pe acele vremuri, 14.000 lei, o sumă destul de mare. În ziua de azi, editezi 100 sau 200 exemplare cărţi, pe care ţi le plăteşti tu.

          D.M.: - Eu, iniţial, ştiam că sunteţi pictor. Aşa v-am cunoscut.

          M.O.: - După 1989, am început să pictez, însă mai întâi am debutat ca scriitor. Împreună cu Melania Cuc mergeam des la Victoria Fătu Nalaţiu şi m-am îndrăgostit văzând-o pictând cu relaxare şi mi s-a părut interesant. M-a prins microbul acesta şi am început cu câteva uleiuri pe pânză, însă, pe urmă, m-am axat pe icoane, pentru că erau mai simplu de făcut, nefiind necesar un spaţiu extins. Acasă, în copilărie, aveam o icoană mare, foarte frumoasă, cu Iisus în Grădina Ghetsimani şi o vedeam adesea pe bunica îngenuncheată cum se ruga. Mă opream uneori şi priveam chipul deosebit al lui Iisus. Parcă de atunci ştiam că într-o zi am să-l pictez.

          D.M.: - Este o muncă migălitoare, însă chipul sfinţilor în icoanele dumneavoastră dau lumină.

          M.O.: - Într-adevăr, trebuie să ai siguranţă în mână să poţi face icoanele, să ai răbdare. La mine predomină imaginea Fecioarei Maria, mi-e tare dragă, mă simt mai aproape de ea. Îmi aminteşte de chipul mamei şi, parcă, şi ochii îi fac întotdeauna ca ai ei.

          D.M.: - Ce ne spuneţi despre expoziţiile pe care le-aţi avut?

          M.-O: - Au fost 14 la număr; prima am avut-o când lucram la Casa de Cultură, la Sala de expoziţii din Piaţa Mică, fiind prezentată de Mircea Oliv. Apoi, la Centrul Judeţean pentru Cultură, Muzeul Literaturii Române Bucureşti, Alba Iulia, Sighişoara, Cluj, dar şi în Polonia şi Franţa.

          D.M.: - Ştiu că icoanele dvs. au fost expuse şi în Canada.

          M.O.: - Aşa este,am doi copii. Unul stabilit la Constanţa şi unul în Canada, lucrând ca Centrul de Meteorologie. Am stat 3 luni la el şi am făcut o expoziţie la Catedrala „Buna Vestire”. Aici le-am prezentat enoriaşilor şi câteva dintre poeziile mele. Când mă impresionează ceva, scriu o poezie bună. Sunt, din 1999, membră a Uniunii Scriitorilor. Atunci se intra cu cărţi bune, astăzi nu se mai face o selecţie, dar ce să facem, asta e viaţa.

D.M.: -Vorbim despre viaţă, cum arată o zi pentru Maria Olteanu?

M.O.: - Dimineaţa, pe la 7.30, îmi beau cafeaua, apoi mă uit pe la icoane să vă ce aş mai putea picta. Scriu, în general seara, într-o zi am văzut o păsărică într-o baltă cum se spăla şi am făcut o poezie pentru copii. Am în pregătire o carte de poezie „Micomeda”. Titlul l-am dat în urma unui vis pe care l-am avut în 13 martie 2013. Se făcea că eram în satul natal, pe un deal, unde ieşeam de Rusalii. Pe un drum cu flori a apărut o femeie îmbrăcată în alb şi, când a trecut pe lângă mine, mi-a întins un bilet pe care scria „Micomeda”, Era două noaptea, m-am trezit, m-am uitat pe internet, şi am văzut că înseamnă „O nouă galaxie”. Am peste 70 poezii şi, sper să public cartea anul acesta, la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.

D.M.: - Cine vă susţine în apariţiile editoriale?

M.O.: - Eu, nu-mi place să mă duc să mă milogesc. Singura carte publicată a fost în urmă cu câţiva ani, de Biblioteca Judeţeană, când era director Olimpia Pop, la Editura Eikon.

D.M.: - Editura Eikon susţine, în fiecare an, evenimentul nostru prin oferirea celor 10 doamne pachete de cărţi.

M.O.: - George Vasile Dâncu este un băiat deosebit şi are o editură bună. Pe viitor, mai am o carte pentrru copii „Carnavalul din pădure”, cu un fluture care invită pe internet toate florile să vină la carnaval şi să participe la concursul de Miss. În ordine alfabetică, am pus câte o poezie pentru fiecare floare, începând cu albăstriţa care şi-a vopsit rochiţa, în total fiind 28 de flori.

D.M.: - Unde vă găseşte lumea?

M.O.: - Primăria Bistriţa a făcut un site - infocraf, pe care sunt expuse şi icoanele mele, apoi, sunt prezentă pe facebook.

D.M.: - Cu toate acestea, nu sunteţi foarte vizibilă, nu prea ieşiţi în lume.

M.O.: - Sunt o persoană căreia nu-i place să iasă în faţă, las pe alţii să aprecieze ceea ce fac.

D.M.: - Cam cât costă o icoană făcută de Maria Olteanu?

M.O.: - În funcţie de solicitări, de dimensiuni şi de tehnică, între 30 şi 100 lei. Le dau ieftin, doar să-mi scot munca, pentru că scrisul şi icoanele mă ţin în viaţă, mă menţin tânără.

D.M. – Cum vedeţi o femeie de succes?

M.O.: - Este o femeie întreprinzătoare care are noutăţi la locul de muncă, rezolvă problemele societăţii, dar este preocupată şi de ea. O femeie de succes caută să rămână ceva în urma ei.

D.M.: - Dar o femeie europeană?

M.O.: - Este un intelectual cu rol activ în societate, studiază, sprijină arta. De exemplu, dvs. sunteţi o femeie europeană care face multe pentru judeţul nostru.

D.M.: - Încercăm să punem lumină pe modele pentru că s-a schimbat scara valorilor, iar copiii nu mai au exemple bune.

M.O.: - Da, ies în faţă doar chiciurile şi în artă. Oamenii de valoare sunt modeşti. Cred că femeia europeană trebuie să iasă în faţă.

D.M.: - Vă doresc tot binele din lume şi ne vedem joi, de la ora 19.00, la Gala „Femeia europeană”.

M.O.: - Şi eu vă mulţumesc şi doresc tuturor cititoarelor cotidianului „Răsunetul” o primăvară frumoasă şi să se ocupe de ele, să fie fericite şi toate gândurile să se îndeplinească. Vă mulţumesc mult că v-aţi gândit la mine şi îmi doresc să ţinem legătura pentru proiecte viitoare, pentru că sunteţi o femeie deosebită.