Maria Trifu, doamna picturii naive, la 90 de ani

Născută în 15 octombrie 1921, în localitatea Tiha Bârgăului, Maria Trifu avea să devină una dintre cele mai importante pictoriţe naive din ţară. A urmat şcoala profesională, secţia croitorie – broderie. Pictează din anul 1977. De atunci a participat la Saloanele naţionale de artă naivă din Arad, Piteşti, Dorohoi, Botoşani, dar şi peste hotare la Stockholm-Suedia, Mannheim-R.F.G., Roma-Italia, Zagreb- Iugoslavia. Nu au lipsit nici laurii: Premiul I la Festivalul naţional „Cântarea României”, ediţia a III-a, a IV-a, a V-a şi a VI-a, Premiul special al juriului la Salonul naţional de artă naivă, Arad, 1980, Premiul I la Salonul de artă naivă la Moldovei, Botoşani, 1987, Premiul I la Expoziţia omagială „Arthur Verona” Dorohoi, 1974. Are lucrări în colecţia naţională de artă naivă a Muzeului de artă din Piteşti şi în colecţii particulare din ţară, R.F. Germania, SUA, Israel.

„ O cunosc pe cea care zugrăveşte neasemuit de bine Valea Bârgaielor de peste 20 de ani. Naivitatea nu este o meserie. Este o artă care nu ţine de vârstă sau de educaţie. Te naşti şi mori cu ea. Cum credeţi dumneavoastră că după cinci decenii de viaţă, ceva lăuntric te îndeamnă să pui mâna pe pensule, să tulburi liniştea tuburilor de vopsele dacă nu ai avea ceva de povestit, mai ales după ce, în anii 80 şi-a văzut la televizor „Alaiul de pe Valea Bârgaielor” premiat la Cântarea României. Astfel a repurtat primul mare succes în faţa soţului, sceptic în ceea ce privea talentul soţiei care cheltuia în plus pe culori, pânze şi pensule. În bucătăria unde îşi instalase atelierul şi unde lumina era aproape egală în decursul zilei Maria Trifu se apleca cu dragoste asupra pânzei încercând să redea cât mai exact scene pe care şi le amintea din copilărie şi adolescenţă. Şcoala populară de artă pe care a urmat-o pentru scurt timp a dezamăgit-o. Sfaturile dascălilor îi îngrădeau imaginaţia, ceea ce a determinat-o să renunţe la ideea unei culturi impuse în favoarea spontaneităţii gândirii lăuntrice. Reproşurile vizând conturarea cu negru a costumelor personajelor din lucrările sale sau nerespectarea unor canoane nu au implicat-o pe Maria Trifu să meargă mai departe. Participantă activă la taberele naţionale, la expoziţiile judeţene, naţionale şi internaţionale, cu lucrări în care naturaleţea, sinceritatea şi mesajul direct sunt teme majore, Maria Trifu îşi consolidează poziţia de „naiv” în peisajul artistic de gen din ţară. Lecţia sa de viaţă zugrăvită pe pânză cu tot sufletul a cucerit şi continuă să cucerească sufletele celor deschişi la „normal”, „natural”, „direct”, „din suflet”, „sincer”. Premii, diplome, distincţii sunt colege de raft în locuinţa din Piaţa Mică poate prea mică pentru renumele doamnei care locuieşte aici. Ultima vizită pe care i-am făcut-o doamnei Trifu, mi-a demonstrat (dacă mai era nevoie) că, constanţa pasiunii care o domină, care o face să lucreze cu dragoste, ultimele lucrări pe care le-am văzut fiind mai proaspete şi pline de viaţă decât cele de debut. În universul său de pictor pustnic, agrement cu toate cele necesare – pensule, culori, pânze, bureţi muraţi, o pisică devotată – şi cu un suflet mereu tânăr Maria Trifu transmite un mesaj tuturor celor care îl pot recepţiona: „Fiţi mereu tineri indiferent de deceniile care trec peste voi!”, spune consultantul artistic CNCPCT, Viorel Rău. Vasile Savonea, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, este de aceeaşi părere: „Cunoscută iubitorilor de artă din ţară şi chiar de peste hotare, pictura Mariei Trifu a fost deseori comentată susţinându-se „realismul” viguros al expresiei plastice. De fapt, suntem departe de înţelesul tradiţional al noţiunii de „realism”, întrucât Maria Trifu rareori se aşează cu şevaletul „în faţa motivului” şi atât de rar îşi propune să analizeze concretul, să sondeze realul în sens conceptual sau imediat. Pictura sa îşi are izvoarele în amintiri, în ceea ce ştie despre sat, despre frumuseţi trăite cândva cu o intensitate unică. De aici şi puterea de convingere a artei sale. Toamnele aurii, bogate, gospodăriile ţărăneşti de pe Valea Bârgăului şi ocupaţiile domestice ale locuitorilor din partea de cer numai de ea ştiută, sărbătorile specifice, toate sunt povestite, evocate cu o generoasă dezinvoltură în armonii calde, pline de prospeţime şi francheţe. Spectacolul plastic este întotdeauna tonic, capabil să comunice bucurii integrale, solare.În tablourile sale nu-şi găsesc locul angoasele, tristeţea, cel mult uşoare nostalgii, în realul sentimental al fiecăruia dintre noi.”

Maria Trifu împleşte 90 de ani, dintre care 30 i-a dăruit uneia dintre marile pasiuni ale vieţii sale: pictura naivă. Prima dată a luat pensula în mână, atunci când avea 57 de ani şi, reîntoarsă de la Bucureşti la Bistriţa, a fost surprinsă să vadă toate schimările care s-au produs în timp. „Am început să pictez când am văzut ţărăncile în blugi şi cu ţigara în mână. Ţăranii nu mai erau ţărani, casele acelea vechi văruite în albastru nu mai erau. Am început să plâng de supărare şi am vrut să pictez totul ca să mai rămână ceva din cea fost. Ştiţi cum e: ce e acuma se vede, ce va fi se va vedea, dar ce-a fost nu se mai vede niciodată“, spune artista cu tristeţe. Aşa a început să pună pe pânză, după propria pricepere, tot ce îşi amintea, încă din copilărie, despre obiceiurile şi tradiţia oamenilor de pe Valea Bârgăului. Zi după zi, artista a descris în culori, succesiunea anotimpurilor, bucuria recoltelor, frumuseţea caselor de la ţară şi a portului popular, dar şi diverse obiceiuri ale ţăranilor bistriţeni. Regretata cântăreaţă de muzică populară Valeria Peter Predescu sau chiar Ceauşescu s-au numărat printre cei care i-au apreciat munca pictoriţei pe Valea Bârgăului. „ « Alaiul nunţilor de pe Bârgău» a fost pictura care tare i-a plăcut lui Ceaşescu. A văzut-o într-o expoziţie şi s-a uitat minute în şir la ea“, îşi aminteşte Maria Trifu.

La mulţi ani stimată doamnă, mulţumim că aţi nemurit în picturile dumneavoastră identitatea noastră. Mângâieri şi sănătate de la Cel de Sus.