Mde!... Mda! (5)

Fiică-mea Corina, rezidentă la Montreal din 2000 (fostă profesoară de biologie la Liceul Sanitar Bistrița), își „stâmpără” din nou dorul, venind în vară în România, desigur, cu familia. La întoarcere, vor să oprească pentru câteva zile la Viena. Mda!...
Uite-așa mi-a venit și mie un dor: Să răsfoiesc cartea (de acum 191 de ani) a boierului cărturar Dinicu Golescu : „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826”. (între timp, iluministul intelectual mai voiajase în Ungaria, Italia, Germani, Elveția, de fiecare dată consemnându-și impresiile de călătorie).
Ce să vezi, ce îl îmboldea: „să bag seama mai mult la alte întocmiri, ce caută spre buna pază, podoabă, odihna obștii și, în scurt, spre toate fericirile.” Numai că, făcând mereu comparație cu situația din propria lui țară, nu prea îl încercau fericirile. Inevitabil, mă gândesc la noi, la comparațiile pleoștite ce se pot isca între ce este „peste” și ce e la noi în anul de grație (sau… „greață”?) 2017.
„Vrednice de vedere” sunt pentru „marele boier reformator” (N.Iorga) „îngrijirea pentru facerea drumurilor” (în Viena), „udatul și măturatul necontenit”, poliția are grijă „pentru siguranța norodului, pentru întâmplătoarele gâlcevuri”, „îngrijirea săracilor”, „cum și slujitori care se îngrijesc pentru toată siguranța, odihna și buna rânduială a tot orașului.”
Servitorimea, pentru fidelitate de 25 de ani, primea pensie „ca chip de cinste și ajutor”, „căci celui bun trebuie să i se facă răsplătire” (adică, pentru un trai decent, nu pentru supraviețuire, cum este la noi…).
„Primul român modern” (cum îl numea Pompiliu Eliade) observa, la 1826, cu umor amar că la noi grija adevărată „spre folosul obștii” nu le trece nici măcar prin vis demnitarilor. Căutând cu ochii minții, din Capitala Imperiului spre propria-i țară, Dinicu Golescu ofta despre „luxul și scârboasa diplomatică” (Adaptând sintagma la limbajul anului 2017: „corupția și îngrețoșata politică”).
Cărturarul nostru inserează și următoarea mărturisire a unui „boier foarte vrednic de smerenie” (după ce acesta vizitase celebrul palat Schonbrunn și împrejurimile): „mai mulțumit este să fii grădinar” aici „decât boier în ticăloasa Țară Românească”. (Atenție! boierul a zis-o, la 1826; nu eu…). Mde!...
Și mai zice Dinicu Golescu despre starea socio-politică din țară: „luxul și luarea cea fără dreptate (adică jaful – n.n.) ne-au stins din fața pământului, ridicându-ne din toată lumea ( (acordându-ni-se – n.n.) cea mai puțină cinste ce poate avea orice națiune.”
Prea cinstite boier dumneavoastră, Dinicu Golescu, înțeleg că ai scris aceste slove ieri-alaltăieri, dar nu cumva … ai exagerat?