Melania Cuc

Mărturisesc

- Pssst! Strânge robinetul....te rog!

Picătura a depăşit în unchii de aur

Barilul de kerosem cu risc zero.

-Ehei, este încă linişte în oul de Paşte

Spune dropia din embrionul ce creşte de-a-ndoasele

În farfuria unui gurmand fără identitate .

Mereu vorbesc despre alţii,

Mă silesc să recunosc reconquista unde

Eu am fost doar o cheie pentru solfegiului

După care se mişcă axul pământului.

Mii de umbre stau coagulate

Între palmele mele unse cu ulei de mirodenii sălbatice.

Mărturisesc, sunt numai un golan rătăcind pe orbita

Din care, îngerii se văd tot mai îndepărtaţi,

Aşa ca sentinţa unui vieţaş ce nu va fi dusă până la capăt.

O, da, sunt oarbă şi surdă

Dar încă hohotesc de pe balconul

Împodobit cu o singură plantă de orhidee.

La picioarele mele oraşul se topeşte ca o plastilină,

Curge în compostul ce mi-a ajuns

La subsioara scrisorii pe care ţi-o scriu

Cu detalii ce nu mai interesează nici un şef de poliţie.

6

Îndrăznela mea

Mă încred în cele câteva idei fără autor, fără titlu.

Amforă extrem de fragilă,

Stau între palmele tale cu bătături înflorite.

Rochia mea este albă şi laptele dă în undă

Ca o mofetă tânără şi fără cine ştie ce idealuri.

Îmi voi cumpăra armă de vânătoare,

Gloanţe de argint şi câini

Mult mai roşii decât jacheta infantei!

Vom merge la braţ prin anotimpul

Pe care l-am jefuit şi apoi l-am azvârlit pe linia moartă.

Îndrăznela mea zgârâie ca vârful unui ac de seringă

În pielea-nflorită.

La ce mi-ar mai fi buni pantofiori de saten

Şi toate scările pe care coborau inorogii

În vise?

Eu sunt ceea ce sunt,

Stăpână absolută pe clipa în care

Maestrul mahmur zugrăveşte biserici de sticlă!

Ustură rana pe lanţul de la cana cişmelei

Şi mahalaua mea creşte,

Dospeşte în spuma întinsă

Peste gazonul arenei în care

Gladiatorul se luptă pe viaţă şi moarte

Cu trecutul prizonier în oglindă.

7

Un şir infinit

Ecoul altui eveniment major

S-a stins ca un muc de ţigară

Apăsat în blana leoaicei întinsă

Peste dunga podelei...

Vorbesc în vânt şi

Minte cronicarul

Tot vorbindu-mi despre

Regnul cel slab şi lupta socială…

Eu sunt liberă să citesc cât doresc

În stelele-verzi şi agăţate-n cârlige

Pe sfoară!

Şi volbura creşte.

Speranţele mişcă din buze şi din aripile

Pe sub care trec convoaie de nume celebre.

Bat pas de front,

Defilez pe sub şiruri de cămăşi bărbăteşti

Cu butoni de argint coclit la manşete.

Între răstimp s-a făcut dimineaţă

În cetatea care plezneşte

Din palmele sfârtecate-n caiele.

Aplaud din instinct alt spectacol,

Altă lătură ce s-a scurs la canal

Strălucitoare ca sarea din sudoarea

Unui bătrân proletar.

8

Spectacol

Pe scara din trestii de zahăr

Alunecă noaptea.

Lumânarea dintre noi doi

Are aripi de fum alb

Şi

Dansul moliei se derulează nonstop

Sub talpa unei cizme de damă.

Spectacolul continuă regn după regn

Pe scena colbuită din giurgiuveaua ferestrei.

Dincolo,

Paradisul malaxează,

Preface în alcooluri până şi mărul edenic.

Şi ce dacă?!

Este zi de târg în babilonia virtuală!

Numai azi se mai dau pe gratis

Amfore burduşite cu grâne,

Sclave tinere şi uleiuri bine mirositoare.

Din colivia cu gratii de aer

Maica-mi cântă despre o altă şi altă

Durere prinsă cu ghiare în montura

Perechii anonime de aripi.

9

Clopoţei de nuntă regală

Vând magnolii din foi de hârtie

Şi flămânziţii vin-tăvălug

Peste taraba cu mercuriar depăşit.

În frac fumuriu şi cu nebunia la braţ,

Domnul Freud face alţi şi alţi

Paşi de vals

Peste rujul rânced de buze.

Printre rafturile de parfumerie,

Trec femei cu toc cui

Şi sacoşe de naylon în mână.

-Sunt aici!

Rage noua blană a leoaicei.

Din turnul de strajă

Se aud clopoţeii de nuntă regală.

Ne scufundăm instant în polen !

Dăm din mâini, din picioare

Buimaci şi fericiţi

În flaconul cu libertate impusă

Ca orice ordin de luptă.

Umbra cavalerilor încă mai miroase

A veşmânt de femeie,

Pânzătură prin care

Demiurgul strecoară vopsele.

Pe Piaţa Online se vând mieii

Tunşi de lână de aur.

10

Jucăria împuşcată

Nu va mai ploua o mie de ani şi mai bine

Peste aroborele împodobit cu batiste de rugăciune

Şi sticle golite de vodcă.

Cântecul femeilor se târăşte prin iarbă

Ca o jucărie împuşcată cu gloanţe adevărate.

Un ochi de păpuşă este universul doamnei Bovary;

Catifea, talc şi un clişeu din grădina cu tuberoze.

Pe muşama, pe colţul de masă din bucătăria bunicii,

Coţka de margarină se topeşte cu încetinitorul.

Tu nu ai cum să-mi recunoşti familia

Nici să vezi amprenta cu care s-a parafat

Relaţia dintre cei vii şi cei morţi.

În biserica fără lună,

Pe obrazul pătat cu ceară,

Cinăm separaţi de ordinea publică.

De altminteri, toate poveştile mele sunt relative,

Străvezii precum curtezanele din vechime.

Palpabil este doar anotimpul care-mi creşte

Ca o piele nouă şi nepotrivită,

Pe sub pielea cea veche.

11

Poker pe mere de aur

Privită din cer, inima mea nu mai contează

Cât timp apa şi săpunul de rufe fac

Revoluţia mult mai albă decât oasele unui dinozaur.

Se usucă mâna savantului şi mănuşa singură

Adună fiecare detaliu din gândurile,

Pe care eu le risipesc ca şi cum

Aş juca poker pe mere de aur.

În pridvorul mănăstirii de maici tinere

Doarme pietrarul Manole. Nu e vinovat!

Doar disperarea Anei este floarea de mac

Înfăşată în scutec de maternitate....

Exerciţiul iertării de sine-i pe măsura

Acestui număr de virtuozitate -

O arenă în care evoluez fără niciun pericol.

Jocul ăsta de noroc este un transsiberian,

Tren garat pe linia moartă a faptului istoric.

La capătul liniei, flămând şi însetat,

Alt erou îşi aşteaptă femeia şi răsăritul de soare...

Eu mă înghesui în acelaşi bou-vagon

Şi toată atitudinea mea faţă de patrie

Este un coşmar de joi noaptea către dimineaţă.

Veştile sunt reci,

Slinoase ca o perucă îmbâcsită de pudră.

Rânced este şi zaţul cafelei pe care o beau

Din ceaşca plină cu margarete sălbatice.

Am mai pierdut o partidă!

Trag linia, adun, scad... şi aerul din jurul meu

Este moale ca drojdia vinului.

12

Cu palma pe gură

În provincia cu iarna ce-mi intră în minte şi oase

Sunt doar o rugină ce nu-şi găseşte corespondentul

În tacâmul din plastic.

Din casa vecinilor se aude cântând clavecinul.

Melodia e firavă

Ca un copil cu sângele picnit de leucemie.

Hoţii şi sacerdoţii vorbesc cu palma apăsată pe gură

Şi tot universul înţepeneşte în angrenajul de idealuri.

Numai tobele militare bat a victorie.

-Vara asta este ca o răstignire, îmi zic,

Şi ştiu că nu se cade să fac

Tot cea ce se aşteaptă de la mine -

Colo,

O sticlă fragilă de lampă.

În rochie de dantelă de Flandra

Duminica Orbului zace

În patul cu amintiri şi molii gestante.

Mie nu-mi pasă!

Dinspre foişorul de foc vin în trombă

Dopuri şi sticle de şampanie!!

13

Colecţia mea de porţelanuri

Serghei Esenin a fost ultimul revoluţionar

Care a băut cocktail Molotov în loc de agheasmă.

O frăţie de sânge şi apă chioară ne leagă ...

Şi ce dacă,

Pana cu care-mi iscălesc eu jurnalul de bord

Este tocită şi cea mai mare parte dintre poemele mele

Se aruncă sinucigaşe

Din turnul cu pompieri la parter?!

Eu sunt contrabandistul de ocazie,

O uniune de elememnte-cheie pe lista bucătarului.

Nu ştiu alege dintre atâtea invazii neştiute

Şi veşminte rupte din steaguri de luptă.

Loviţi-mă cu pietre, pâinea-i scumpă şi

Exponatul din vitrină

Este din ipsos, vopsea şi toate întrebările

La care nu-mi va răspunde nimeni.

Din grija zilei musteşte uleiul de rapiţă,

Plezneşte achena şi toate speranţele mele sunt

Mult mai subţiri ca o gutapercă de chirugie.

Astăzi mi-e aproape bine pe etajera de sticlă.

Învăţ să cos nasturi,

Să bat capse pe gura bibeloului din porţelanuri fine.

14

Peisaj cotidian

S-au schimbat gărzile la Vatican

În ziare, continuă lupta dintre David şi Goliat

Contra câţiva sâmburi de migdale foarte amare.

Mierea a fermentat în pepenii din vara trecută.

Alţi negustori chibuţesc la bursa norocului.

Este goală ca-n palmă piaţa de execuţie şi

Numai dama-cu-camelii prinde curaj,

Se plimbă fără batistă în buzunarul halatului de spital...

Nefericirea ei este palidă şi indiferentă

La acneea adolescentului

Ce traversează strada cu bărbia în piept.

În lista cu faliţii din dragoste

Nu s-a pus punct.

La uşa cantinei pentru păsări-colibri,

Stă alt înger, aşteaptă la rând,

Cu gamela de inox legată la brâu.

Fetiţa-cu-chibrituri a aprins felinarul

În vitrina cu acadele din plastic.

15

În arena plină cu pisici stacojii

Am stigmate nevindecabile la fiecare filă

Din cartea pe care o scriu în trei direcţii deodată.

Nu îmi permit luxul de a minţi, iubi şi neadeveri

Măsura aripilor mele de hârtie cerată.

Sunt doar o jucărie planând

Peste plantele tunse la zero de garda de mediu.

O stare de fapt nici nu mai există în cetatea aceasta,

Doar cutele obrazului meu adâncite irevocabil.

Riduri din naştere şi clownul tot mai îndrăgostit

De colombina cu fir tras la ciorapii de aţă.

De la o vreme nu mai am loc, de amintirile mele,

Nici în cer, nici în valiza contigentului tot mai amnezic.

Sunt doar numărul pe zeghea comună.

-La ce îmi sunt bune toate medaliile din sticlă?

Pun întrebarea şi...

Tu mă arunci ca pe un şoarece

În arena plină cu pisici stacojii.

-Azi, speranţa se dă la promoţie!

Îşi face reclamă, din stradă, lăptarul.

În camera de gardă, frica şi-a pus unghii

Din silicon foarte roşu.

16

Îngesuită în cutii de conserve

Un taxi galben şi trei tablouri cu sfinţi trişti!

Atât mi-a mai răms din sfertul rugăciunii

Pe care o spuneam conştiincioasă

Ca un funcţionar cu cotierele roase până în oase.

Îmi beau ceaiul de dimineaţă fără poveşti,

Fără zahăr, fără speranţe…

Apoi plouă.

Curge lumina asta cu sudoare

Şi cu sânge vegetal cade

Peste acoperişul casei în care

Lazăr le citeşte leproşilor din scripturi.

Nimic nu mai ţine de ceea ce credeam

A fi o noţiune perfect-adaptabilă.

Nici foiţa de staniol nu mai are sclipici

Peste bomboana cu gust de afin sălbatic

.

Teama-i la maturitate şi muşcă pe sub cămaşă

Aşa, ca un purece ce ştie că

Mai apoi va muri strivit între degete.

Milioanele de claxoane ţipă în dans nupţial

Peste oraşul în care

Sunt purtată pe umeri de patru bărbaţi

Cu veste de catifea neagră şi ghete roşii de box.

Prinsă,

Înghesuită în cutii de conserve,

Memoria locului chiţăie,

Dă disperată din lăbuţele ascunse-n manşon.

17

Rugul a ruginit untdelemn

Umbra umblă goală pe sub rochia de bumbac.

-Nu-i niciun pericol!

Insişti tu,

Încerci să mă convingi

Să mergem mai departe prin grotă,-

Două şopârle din smalţuri mimetice.

Pe deasupra noastră zboară oameni

Şi sângele strugurilor sălbatici

Se maturizează ca un puber

În palestra grecească.

Soarele-i tot mai albastru la ochi,-

Tenor fără voce şi cu vena tăiată.

Insistent hujuie vântul de dimineaţă,

Jilav şi sfânt ca ţâţa lupoaicei

Care va naşte schimbarea la faţă.

Un peisajul de neînţeles

Pentru negustorul de vinuri din Galileea

Şi rugul a ruginit untdelemn.

-Iubeşte-mă! Îţi zic

În timp ce tu treci serios ca un mort şi

Cu un mănunchi de imortele

Arzând în dreapta fără mănuşă.