Melania CUC: Banal și Vital în Anul Calului de Foc

Trăim între banal și vital. Între gestul mecanic de a deschide ochii dimineața și revelația că lumina care ne atinge chipul este, de fapt, o nouă șansă. Să te trezești, să respiri, să alegi hrana potrivită trupului și sufletului – sunt gesturi aparent mărunte. Și totuși, ele susțin întreaga construcție a unei vieți bune.

Fără banalitățile zilnice nu am avea marile progrese, nici marile bucurii comune. Nu există performanță fără rutină, nu există revelație fără exercițiu pe care să-l executăm individual și cu precizie uneori plictisitoare. Civilizațiile lumii nu s-au ridicat din nimic printr-un entuziasm de o clipă, ci din repetiție nesfârșită, rutină și disciplina unor gesturi atât de simple: muncă fizică, gândire, învățare din bucurie și din greșeală, corectarea prin durere, dar și prin răsplată și, nu în ultimul rând, prin perseverență și satisfacția muncii împlinite. Banalul face parte din toate aceste repere, este ca humusul, solul fertil care ține arborele în viață. Vitalul este rodul arborelui, sămânța care duce viața mai departe.

Omul contemporan trăiește însă sub presiunea avalanșei evenimentelor care se succed cu o viteză amețitoare. Suntem aruncați în scenarii stranii și poate avem senzația că suntem doar pioni pe o tablă de șah a unor „regi fără coroane”. Astfel, omenirea contemporană devine tot mai nesigură în balanța Banal–Vital. În plan economic, dar mai ales în tehnologia AI, asistăm sau ne implicăm în proiecte care au sprinturi spectaculoase, ne creează adrenalină, ne place, și ne gândim tot mai puțin că ar putea exista și riscuri, dezechilibre.

În Anul Calului de Foc, Inteligența Artificială devine simbolul cel mai vizibil al „copitei” care lovește pământul istoriei. Dacă în urmă cu doar câțiva ani roboții ne fascinau prin imitația trupului de carne, astăzi algoritmii creează artă, compun muzică, redactează texte, analizează emoții și anticipează chiar comportamentul humanoizilor. AI nu mai este doar instrument; devine actor ce s-ar putea să-și scrie rolul, scenariul pe care să-l interpreteze spre stupefacția Omului. Am văzut toate acestea la Beinjing când volutele generate pe  cer, au anunțat că suntem deja  symbolic, în anul focului, și că viteza cu care vom trăi și construe de aici înainte ne poate propulsa în stele dar ne poate și distruge. Totul pare a fi vital pentru omenire? Unde mai are loc banalul?

În noi înșine. Fără exercițiul zilnic al micilor noastre tabieturi și instincte, nu se face discernământul lumii dintre a fost și mergem înainte.

Să verficăm informațiile, să aveam curaj să avem opinii diferită, să le zâmbim vecinilor și florilor pentru că există,- toate gesturile noastre simple  au rost, semnificație, nu sunt defel decizii mărunte.

Banal dar vital este să rămânem cu picioarele pe pământ cât mai mult cu putință, să fim NOI chiar și atunci când ne vom achizitiona un pogon de (ne)arabil pe Lună.

Banal, dar vital să spunem : Sunt eu!!  atunci când ne privim în oglindă. Anul Calului de Foc este nărăvaș (așa spune lumea), dar este și trecător, dovadă toți anii de la facerea lumii până acum. Omenirea are datoria scrisă în stele de a rămâne aici, să semene-n brazdă, să facă pruncii pe care să-i învețe care e diferența dintre piatră și pâine.