Melania Cuc: Crăciunul între sacru și profan

Ne apropiem de ziua în care sărbătorim Nașterea Domnului Iisus. Natura însăși, de la poli la ecuator, pare că participă la acest eveniment ca la un legământ tainic între cer, pământ și Om. Este ca și cum aerul își schimbă densitatea, iar oamenii recapătă o cumințenie pe care nu o au în restul anului. Crăciunul nu sosește ca o simplă dată în calendar, ci ca un abur care se ridică din ancestral și din memoria copilăriei fiecăruia dintre noi.

Această sărbătoare nu aparține doar creștinilor. Astăzi, aproximativ 2,6 miliarde de oameni de pe glob marchează Crăciunul în forme diferite: religios, cultural sau simbolic. Aproape o treime din populația lumii intră sub lumina acestei sărbători. Dacă în primele secole creștine Nașterea Domnului era celebrată discret, prin rugăciune și post, istoria ne arată cum obiceiurile s-au transformat odată cu societatea.

În Antichitate, data de 25 decembrie a suprapus Nașterea lui Hristos peste vechile sărbători ale solstițiului de iarnă. În Evul Mediu, Crăciunul a devenit o sărbătoare comunitară, cu mese ritualice și colinde. În epoca modernă, odată cu revoluția industrială și apariția comerțului de masă, accentul s-a mutat treptat de la sacru la spectacol și consum.

Există și epoci în care Crăciunul a fost interzis. În secolul al XVII-lea, puritanii din Anglia și America l-au considerat o sărbătoare frivolă și l-au scos din calendar. În Scoția, Crăciunul a fost interzis oficial aproape două sute de ani. Astăzi, paradoxal, este una dintre cele mai globalizate sărbători din lume.

În Filipine, Crăciunul începe în septembrie și durează luni întregi. În Islanda, copiii sunt vizitați și de spiriduși. În Japonia, o țară majoritar necreștină, Crăciunul este asociat cu întâlnirile de cuplu și mesele festive. În Europa de Est, peste 250 de milioane de creștini ortodocși sărbătoresc Nașterea Domnului în ianuarie, după calendarul vechi.

Și totuși, dincolo de aceste forme schimbătoare, rămâne povestea unui Prunc născut într-o iesle, în tăcerea unei nopți fără reclame și fără lumini artificiale. Rămâne ideea de început, de speranță și de legământ între divin și fragilitatea umană.

Ne împodobim casele cu lumini diverse, încărcăm mesele cu bucate exotice, îmbrăcăm cele mai frumoase veșminte, oferim daruri (pentru că dar din dar se face Rai), dar tot mai puțini dintre noi sărbătorim în taină și simplitate nașterea Lui, acolo, într-un vechi staul, sub lumina stelei adevărului.

Nu ne mai întrebăm cum și după ce jaloane, religioase sau comerciale, se sărbătorește Crăciunul în lume. Important este să păstrăm scânteia Nașterii lui Iisus în sufletul nostru.

Și totuși, peste tot și toate câte ne sunt date, Crăciunul ne rămâne ca un pod de flori-albe aruncat între sacru și profan, între istoria umanității și creștinătatea adevărată. Ce am fost, ce am devenit prin obiceiuri și rit? Ființe care, de două mii de ani, primesc pe gratis Semnul divin — Darul care, altminteri, nu l-am fi avut, fie și la schimb cu toate averile lumii.

Bună dimineața, La Moș Ajun!