Melania Cuc: România intră cu stângul în iarnă

Luni, 27 octombrie 2025, în jurul orei 11:30, pe Calea Moldovei din Bistrița, în apropiere de Mall, am văzut cu ochii mei ceea ce au observat și alți mulți cetățeni, civili: erau militari înarmați, cu echipament complet, staționați la intersecțiile importante. 

Am simțit un fior de neliniște. Așa arată normalitatea noastră pe timp de pace?! 

Nu era vorba de o paradă, nici de o ceremonie militară în zonă. Era o prezență care atrăgea atenția, făcea să-ți crească adrenalina, să simți fiori pe șira spinării. Fără să vrem, ne-am pus întrebări. Brigada 81 Mecanizată „General Grigore Bălan” a transmis ulterior că a fost, sau este, vorba despre un exercițiu militar desfășurat pe drumurile publice. Așa să fie! Dar întrebarea mea, de civil, rămâne: de ce nu a fost anunțată populația pe canale media clare? 

Trăim într-o societate deja tensionată; astfel de apariții pot avea un efect psihologic profund asupra gândirii și sentimentelor noastre. Nu contest necesitatea pregătirii militare, doar întreb: ce mesaj transmite prezența soldaților înarmați într-un spațiu civil, fără explicații clare? Să fie acesta un alt semn al unui război psihologic intern, nu prin intenție, desigur, ci prin efect? Îmi vine în minte povestea copilului care speria satul cu: „vine lupul!”. Iar când „lupul” chiar a venit, nu l-a mai crezut nimeni. 

Din câte știm, oficial România nu este în război militar, dar trăiește un conflict mocnit, unul de ordin economic, social și mai ales informațional. Criza economică se adâncește, inflația persistă, iar deficitul bugetar pune presiune pe toate sectoarele economico-sociale, dar mai ales pe oameni. Potrivit analiștilor de la CFA România, riscurile pentru 2025 includ recesiunea, instabilitatea politică și creșterea taxelor. În paralel, încrederea în conducătorii noștri este la cote minime. Cetățenii se simt tot mai izolați, neluați în seamă de cei care decid în numele lor. 

În acest context, apariția armatei în spațiul public nu ne liniștește, dimpotrivă, ne accentuează angoasele, ne dă sentimentul că ceva nu este în regulă în țară, în UE, în lume. Știm că stăm pe „butoaie de pulbere”, dar mai știm că în ultimii 80 de ani marile blocuri militare au mai stat gata să arunce Terra în aer, apoi… au făcut pace. Și-au dat mâna și chiar au construit mai departe. 

Cei care semnează acte majore în numele României — miniștri, consilieri, generali de armată etc. — înțeleg cu adevărat complexitatea istorică a lumii în care trăim? Nu ne mai jucăm de „hoții și vardiștii”! Într-o etapă marcată de suprainformație, de manipulare digitală și crize în lanț, cetățeanul obișnuit se simte din ce în ce mai mic, mai copleșit de ceea ce nu înțelege pe de-a întregul. Trăim într-un haos informatic, în care adevărul se amestecă cu minciuna, iar deciziile par a fi, sau chiar sunt, lipsite de coerență politică. 

Noi nu acuzăm, dar ne întrebăm: cât de pregătiți sunt liderii noștri pentru a naviga cu succes această „mare” cu valuri schimbătoare? Sfătuitorii lor îi informează? Le spun că o decizie, o vorbă proastă, o acțiune nepotrivită pot avea efecte de bumerang? Istoria ne-a arătat mereu că lipsa de discernământ, deciziile luate din euforie sau la mânie ale unor lideri mondiali celebri au dus la tragedii, la conflagrații și crime mondiale. 

La război nu se merge în costum Armani, nici cu poșetă de sute de euro. Se merge îmbrăcat în cămașa rece a morții. 

Astăzi, responsabilitatea liderilor nu mai este doar politică. România are conducători pregătiți profesional și psihologic, conectați la realitatea cetățeanului de rând, adică să fie capabili să distingă linia subțire dintre moarte și viață? 

Românii, în general, am obosit. Nu doar fizic, ci și moral. Suntem divizați între tabere politice, între rural și urban, între „șmecherie” și resemnare, între cei care mai speră și cei care au renunțat. Avem totuși capacitatea nativă, ca nație, de a înțelege complexitatea vremurilor și de a acționa cu respect, credință și responsabilitate. 

În prag de iarnă, opțiunea dintre pace și război nu se mai face la granițe, cu bombe aruncate în calea unui ipotetic dușman; se face prin fiecare decizie luată în lumina reflectoarelor și, mai ales, se iscălește la masa verde a tratativelor.