Melania Cuc: România intră cu stângul în iarnă

Luni, 27 octombrie 2025, în jurul orei 11:30, pe Calea Moldovei din Bistrița, în apropiere de Mall, am văzut cu ochii mei ceea ce au observant și alți mulți cetățeni, civili: erau militari înarmați, cu echipament complet, staționați la intersecțiile importante.

Am simțit un fior de neliniște. Așa arată normalitatea noastră pe timp de pace?!

 Nu era vorba de o paradă, nici  de o ceremonie militară în zonă. Era o prezență care atrăgea atenția,  făcea să-ți crească adrenaina, să simți fiori pe șira spinării. F ără să vrem ne-am pus întrebări. Brigada 81 Mecanizată „General Grigore Bălan” a transmis ulterior că a fost, sau este, vorba despre un exercițiu militar desfășurat pe drumurile publice. Așa să fie! Dar întrebarea mea, de civil, rămâne: de ce nu a fost anunțată populația în pe canale media clare?

 Trăim într-o societate deja tensionată, astfel de apariții pot avea un efect psihologic profund asupra gândirii și sentimentelor noastre. Nu contest necesitatea pregătirii militare, doar întreb: ce mesaj transmite prezența soldaților înarmați într-un spațiul civil, fără explicații clare? Să fie acestea acesta un alt semn al unui război psihologic intern, nu prin intenție desigur, ci prin efect? Îmi vine în minte povestea copilului cre speria satul cu :,, vine lupu,,. Iar când ,,lupul,, chiar a venit nu l-a mai crezut nimeni.

Dincâte știm, official România nu este în război militar, dar trăiește un conflict mocnit, unul de ordin economic, social și mai ales informațional. Criza economică se adâncește, inflația persistă, iar deficitul bugetar pune presiune pe toate sectoarele economico-sociale, dar mai ales pe oameni. Potrivit analiștilor de la CFA România, riscurile pentru 2025 includ recesiunea, instabilitatea politică și creșterea taxelor. În paralel, încrederea în conducătorii noștri este la cote minime. Cetățenii se simt tot mai izolați, neluați în seamă de cei care decid în numele lor. În acest context, apariția armatei în spațiul public nu ne liniștește, dimpotrivă,  ne accentuează angoasele, ne dă sentimentul că ceva nu este în regulă în țară, în UE, în Lume. Știm că stam pe ,,butoaie de pulbere,, dar mai știm că în ultmii 80 de ani marile blocuri militare au mai stat gata să arunce Terra în aer, apoi… au făcut pace.  Și-au dat mâna, și chiar au construit mai departe.

Cei care semnează acte majore în numele României: miniștri, consilieri, generali de armată etc, înțeleg cu adevărat complexitatea istorică a lumii în care trăim? Nu ne mai jucăm de ,,hoții și vardiștii,,! Într-o etapă  marcat de suprainformație, de manipulare digitală și crize  în lanț, cetățeanul obișnuit se simte  din ce în ce mai mic, mai copleșit de ceeace nu înțelege pe de-a întregul. Trăim într-un haos informatic, în care adevărul se amestecă cu minciuna, deciziile par a fi, sau chiar sunt  lipsite de coerență politică. Noi nu acuzăm, dar ne întrebăm: cât de pregătiți sunt liderii noștri pentru a naviga cu succes  această ,,mare,, cu valuri schimbătoare? Sfătuitorii lor îi informează, le spun că o decizie, o vorbă-proastă, o acțiune nepotrivită poate avea efecte de boomerang? Istoria ne-a arătat mereu că lipsa de discernământ, deciziile, luate din euforie sau la mânie, ale  unor lideri mondiali celebri au dus la tragedii, la conflgrații și crime mondiale.

La război nu se merge în costum Armani, nici cu poșetă de sute de euro. Se merge îmbrăcat în cămașa rece a morții.

  Astăzi, responsabilitatea liceriloe nu mai este doar politică. România are conducători pregătiți prpfesional și psihologic,  conectați la realitatea cetățeanului de rând,  adică să fie capabili să distingă  liniuța subțțire dintre moarte și viață?

 Românii, în general, am obosit. Nu doar fizic, și moral. Suntem divizați între tabere politice,  între rural și urban, între  ,,șmecherie,, și  resemnaare, între cei care mai speră și cei care au renunțat.  Avem totuși capacitatea nativă, ca nație, pentru a înțelege complexitatea vremurilor și de a acționa cu respect, credință și responsabilitate.

În prag de iarnă, opțiunea dintre pace și război nu se mai face la granițe, cu bombe aruncate în calea unui ipotetic dușman, se face prin  fiecare decizie luată în lumina reflectoarelor, și mai ales se iscălește  la masa-verde, a trativelor.