Mircea Popa: Mama, cea mai dragă icoană

Luna martie este luna în care sărbătorim Ziua Femeii, gândul ducându-ne automat la mama. Dincolo de acest cuvânt descoperim fiinţa ce ne-a dat viaţă, ne-a apărat şi a fost lângă noi necondiţionat. Care este cea mai frumoasă amintire cu mama dumneavoastră? Ce trăsături aţi moştenit de la ea? Care este vorba mamii la care vă reîntoarceţi mereu? Ce a spus când a aflat că sunteţi scriitor/ scriitoare? Se regăseşte mama în scrierile dumneavoastră? ( Menuţ Maximinian)

„Mama este un univers și rămâne pentru fiecare fiu (sau fiică)  cea mai dragă icoană, pururea nepieritoare a familiei”

Prin ce miracol, cuvântul Mamă din latinescul Mater a devenit un cuvânt universal de adresare e greu de închipuit, dar așa este. El există în toate limbile pământului și cea dintâi murmurare de cuvânt a copilului se referă la acest susur dulce Ma-ma! Se pare că originea lui vine din  Matriarhat, când mamele au avut rolul conducător în micile înjghebări umane, în epocile tulburi ale neoliticului, când prezența unei femei determina totul.  În jurul Femeii s-au organizat vetrele de locuire, de acolo a plecat rolul  decisiv al  creșterii și educației copiilor, iar cu cât o familie avea mai mulți copii, cu atât era ea mai importantă, deoarece clanul pe care-l formau reprezenta o forță de  neînlocuit. De aceea, pentru femei s-au purtat tot atâtea războaie, cât pentru teritorii și bogății.   Am văzut  în  colecțiile noastre arheologice,  statuete de lut  cu bazinul extraordinar de mărit, deoarece acela era simbolul fecundității, de unde mitul și simbolistica lui. Dimensiunea tribului asigura puterea acestuia, demografia jucând un rol important la popoarele nomade din centrul Asiei (huni, mongoli, unguri, bulgari, turci etc.), care, atunci când au dobândit un excedent de populație au ocupat China (perioada mongolă).  sau s-au  s-au revărsat peste o Europă agricolă, sedentară, nimicind și ocupând totul. Turcii au întreținut cultul femeilor prin haremul sultanului, iar în Europa medievală s-a creat mitul lui Tristan și Isolda. De asemenea mitul biblic  legat de Adam și Eva, poate fi interpretat nu atât ca ispitire a diavolului pentru cunoașterea în general, ci pentru cunoașterea  fizică a celor doi, deoarece  abia prin împreunare au cunoscut semnificația păcatului. 

 Mă opresc aici și amintesc că în literatura română cultul mamei și al copilului este unul esențial și aproape că nu am avut poeți la care să nu găsim elogiul adus mamei. Cântecele de leagăn au fost de asemenea la ordinea zilei, iar poezia lui Vasile Militaru despre măicuța sosită de departe a avut un succes enorm. Să nu mai vorbesc de frumoasele creații ale lui Eminescu, Coșbuc, Goga etc.pe care profesorul clujean Ion Breazu le-a adunat în antologia Mama și copilul.

Familia mea este originară din Bihor, iar părinții tatălui meu au avut șase copii. Ai mei au avut doar trei, eu și două surori, iar familia a crescu fără greutăți prea mari. deoarece mama făcea totul în casă. Când ne sculam noi copii, ea mulsese deja vaca și laptele ne aștepta cald, pe care îl mâncam cu dumicaturi de pâine din farfurii, alături de ouă fierte sau papară.  Când am ajuns la liceu la Oradea, viața de internat  mi s-apărut  un calvar: sculatul la ora 6, dejunul la  ora 7, constând dintr-o  bucată de pâine măzgălită cu marmeladă și un ceai, era ceva asemănător cu închisoarea, deoarece nu puteam ieși  decât cu bilet de voie.  Ce să spun de mâncăruri! Mama făcuse la Oradea, școala de menaj și era specialistă în cele mai complicate și  mai bune mâncăruri, prăjituri etc. (Ați mâncat vreodată dulceață de coji de pepene verde (lubeniță) ? Modul în care gătea ea, nu l-am mai întâlnit la nimeni de atunci încoace. De unde și expresia „ca la mama acasă”. Ea a trăit tot timpul la țară și nu ne-a înțeles pe noi, copii, că dorim să ne așezăm la oraș.  Când, după decembrie 1989, au apărut sucurile de tot felul a dorit și ea să guste din aceste otrăvuri, dar ne-a zis dezamăgită că siropurile ei de mure și de alte fructe nici nu se compară cu aceste  produse  artificiale, gata să ne îmbolnăvească. Asigurarea unei hrane sănătoase (aveam o curte plină cu găini, rațe, gâște ) era pentru ea un deziderat esențial, iar compoturile și magiunul erau dulciurile acceptate.

            Din păcate o „Mamă  ecologică” ne lipsește fiecăruia dintre noi, victime sigure ale unei alimentații viciate, care au adus după ele proliferarea cancerului. Așa că singura întâmplare deosebită cu mama  în această postură e aceea când am dus cu mine, în mașina în care-i vizitam,  o sticlă de Coca-Cola, am găsit-o aruncată la gunoi.