Moştenirea strămoşească

Comorile ancestrale ale strămoşilor noştri sunt scuturate de praful uitării şi făcute să strălucească din nou prin condeiul preotului profesor Nicolae Feier. Cu abilităţi de filolog şi filosof, cu binecuvântarea sub care se află preotul, Nicolae Feier a editat, în condiţii garfice excelente, la Karuna Bistriţa, volumul etnologic, istoric şi lingvistic „Zestrea strămoşească - pagini alese din mitologia şi istoria strămoşilor neamului românesc”. Cărturarul Feier nu este la prima carte: ,,Cuviosul ierarh Pahomie de la Gledin” Ed, Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, „Sfinţi români. Atanasie Todoran, Vasile din Telciu, Grigore din Zagra, Vasile din Mocod. Tentative de catolicizare a ortodocşilor transilvăneni” Ed. Karuna, Bistriţa, 2008, ,,Panteonul bistriţenilor”, Ed. ,Karuna” Bistriţa, 2008 stând mărturie în acest sens.

Înainte însă de a vorbi despre lucrarea părintelui să-i cunoaştem mai întâi zestrea spirituală. S-a născut în 19 august 1955 în localitatea Domneşti, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o familie de ţărani, mama sa numindu-se Ana, iar tatăl său Mihai fiind cântăreţ bisericesc. Aici prinde şi dragostea pentru cele sfinte. Şcoala primară o face în satul natal, iar ciclul gimnazial în Mărişelu. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca în anul 1975. Între anii 1976-1980 este student la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu. La sfârşitul studiilor obţine licenţa în teologie, la secţia Istoria Bisericii Ortodoxe Române cu teza „Viaţa şi activitatea consilierului Eparhial dr. Sebastian Stanca”, reîntemeietorul Eparhiei Vadului Feleacului şi Clujului, alături de episcopul Nicolae Ivan. Între anii 1980-1981 este funcţionar la Protopopiatul Ortodox Român din Bistriţa. În această perioadă sub autoritatea protopopilor Creţa Simion şi Dâmbu Ioan, inventariază toate bunurile de patrimoniu ale parohiilor din judeţul Bistriţa-Năsăud, în special fondul de carte veche până la anul 1850, precum şi toate icoanele şi iconostasele din Partimoniul Cultural Naţional şi fondează Muzeul Protopopiatului Bistriţa, unul dintre cele mai valoroase din ţară. În 1 iulie 1981 este hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Române din localitatea Gledin, judeţul Bistriţa-Năsăud unde slujeşte până în 1994. În perioada 1987-1994 construieşte din temelii o biserică monumentală, înfruntând autorităţile comuniste ostile. Reconstruieşte casa parohială şi anexele gospodăreşti. Redobândeşte după revoluţie toate terenurile pe care le-a deţinut anterior parohia. Amenajează un paraclis în interiorul şcolii. Din 1994 este preot în Bistriţa la Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” unde funcţionează şi astăzi. În 1992 este numit de IPS Bartolomeu Anania, inspector şcolar pentru disciplina Religie la Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud. Obţine gradele didactice necesare şi este primul inspector de religie din ţară, angajat al I.S.J. Introduce această disciplină şcolară în toate şcolile din judeţ. Deţine funcţia până în anul 2001. În calitate de inspector şcolar se confruntă cu lipsa acută a cadrelor didactice suplinind posturile din cele 400 de şcoli, cu preoţi. După apariţia primilor absolvenţi de teologie-litere participă la examenele de fixare pe post a acestora. Asigură baza materială pentru predarea religiei. Participă la întocmirea Programei Naţionale pentru disciplina religie la toate nivelurile educaţionale. Publică poezii, articole şi studii pe teme de istorie şi teologie în „Mitropolia Ardealului”, „Steaua”, „Renaşterea”, „Răsunetul”, fondează în colaborare revista bistriţeană „Zestrea”etc. În cadrul simpozioanelor „Medicii şi Biserica” susţine mai multe teme. În anul 2004 publică cartea de referinţă „Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin - Obârşiile, viaţa, nevoinţele, antecesorii şi urmaşii săi” la editura Renaşterea, despre care I.P.S Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania afirmă: „Cartea Părintelui Feier se alcătuieşte (…) într-un preţios documentar pe temeiul căruia, în sfârşit voi înainta Sfântului Sinod propunerea pentru canonizarea Cuviosului Pahomie de la Gledin, încă o nestemată în cununa cea neveştejită a sfinţilor români.” Canonizarea a fost aprobată de către Sfântul Sinod al B.O.R. în data de 14-15 noiembrie 2006, iar pronunţarea oficială a canonizării se va face în 14 aprilie 2007. Să nu uităm apoi de monumentala lucrare Panteonul Bistriţenilor, amplasat la iniţiativa părintelui în curtea Protopopiatului Ortodox Bistriţa. Toate acestea sunt fapte ale celui dedicat celor sfinte, ale omului plin de har.

Nu e de mirare că volumul “Zestrea strămoşească” reuşeşte să adune frumuseţile de la începutul nostru, atunci când s-a făcut şi Cuvântul, care era de la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Cartea părintelui Feier nu e uşor de citit pentru că ea furnizează foarte multe date despre viaţa proto-română, încât trebuie lecturată cu foarte mare atenţie. Cu creionul în mână şi cu dorinţa de a privi în adâncul sufletului nostru de creştin, de a călători în cultura noastră veche, precreştină. O poveste fascinantă în care Cadnos, strămoşul nostru întemeietor, o căuta pe sora sa Europa, de-a lungul Dunării. Un fir epic, întocmai ca în basme, cu străvechi luptători prototraci, cu balauri a căror dinţi sunt semănaţi pe ţarină. Izabela, soţia lui Ahab, la evrei, Nefertiti, soţia lui Amen Athon, la egipteni sunt alte personaje cu care ne întâlnim prin intermediul părintelui. Primul din cele trei capitole: „Moşii şi Babele” - este o analiză semasiologică a numeroase teme mitice păstrate în cultura veche românească, ce au ajuns până la noi din protoistorie. Aceste elemente mitologice ne poziţionează alături de greci, prin filonul tracic, cu mult înaintea lor, între cele mai vechi popoare ale Europei. Spaţiul caucaziano-carpato-balcanic, privit în sens mioritic ca: ,,GURĂ DE RAI”, devine în această lucrare centru şi izvor al Lumii noastre. Suntem părtaşi la apariţia ,,Soarelui Dreptăţii”- Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi a creştinismului, în acest teritoriu s-a dezvoltat ORTODOXIA BIZANTINĂ, diferită de creştinismul apusean arid, tocmai datorită complexităţii tipurilor cultural-mitologice dezvoltate în timp în zona noastră de locuire şi dartorită gnoseologiei păgâne, larg dezvoltată de filozofii lumii elenistice, precum şi tipului de abordare a relaţiei cu divinul. Cartea urmăreşte tipologiile mitico-religioase întemeietoare ale Europei în bazinul dunărean, de către CAD-MOŞ - (FĂT FRUMOS), cel ce ucide balaurul înghiţitorul de ,,lupi” (lupii, ca şi leul Ary, fiind totemuri ariene), apoi îl ridică victorios în suliţă, şi tipologiile reformatoare ascetice ale lui ZAMOLXIS şi DECENEU, care, aşa cum se va vedea, pregătesc calea strămoşilor noştri spre Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi religia Sa. Facem cunoştinţă cu DIVINITATEA PREARIANĂ : ,,ZE” - ZEUL, BABA ,,IO, ZEUL ,,ION”, VALAHII ŞI LIMBA LOR, INDO-EUROPENII SAU ARIENII, OCHII LUPULUI ARY, ŞOLOMONARII, POPOARE ARIENE, MOŞUL ARIUS, ARES sau MARTE, CAD-MOŞ - ÎNTEMEIETORUL EUROPEI, APOLLO, ARTEMIS, DIONYSOS, FĂT FRUMOS, BALAURUL, ZAMOLXIS, ,,NEMURITORII” şi ,,BELAGINELE”, MOŞ INDREI, BOIERIMEA ŞI VODĂ, VOIEVOZII, ZEUL MOŞ şi ZEIŢA BABA, DIAUS PITAR, ,SOL INVICTUS” - SOARELE NEBIRUIT, VEDA, SAMA-VEDA, SUDRA (SURDA), KRIŞNA VEDA, MARUTAS sau MARUŢII, ZEII MANI. ,,FRUMOŞII” (KALI (frumoşi)- MANI), ARDEALUL, IUANA ADAPA, SITA, MUNDACA, MONS DACA, URMELE TRANSILVANE ALE ZEULUI ŞIVA, TĂRTĂRIA TRANSILVANĂ, HERCULE, VIŞNU, VARUNA - URANA, POTOPUL, DAVA - DEVA, MOL-DAVA, ZEUL SOARE şi ZEUL BOREAS, MIORIŢA, CARPATO-CAUCAZUL, DOCHIA. IONIENII ŞI DORIENII, MEŞTERUL MANOLE, DECEBAL sau al ,,ZECELEA BAAL”, BABA ZAMFIRA şi MOŞII CĂLĂREŢI, BABA IOANA, MOŞ CRĂCIUN, MOŞUL DE FLORII, MOŞUL INDREI, ANUL sau ZEUL ,,ANU”, ,,CALENDATORES”, IGNATUL. MITHRA sau MITUL LUI, RA - SOARELE, CAPUL MIC AL SOARELUI sau ,,CAP-RA, ECHINOCŢIUL DE PRIMĂVARĂ şi SÂNGEORZUL, ECHINOCŢIUL DE TOAMNĂ şi SFÂNTUL DUMITRU, DIONISIE CEL SMERIT ŞI SFÂNT, MOŞUL LUP, STEAGUL DACILOR, MOŞUL ENE, POARTA sau ,,MAREA TRECERE”, MOŞI ŞI BABE ÎN OPERA LUI DENSUŞIANU, MOŞUL TRAIAN, descoperind, pas cu pas, prin truda cărturarului Nicolae Feier şi prin cele peste 100 de cărţi studiate de el pentru această temă, semnificaţii străfunde ale fiecărui semn.

Capitolul al II-lea: „O sumară istorie a Bisericii creştine în date” aduce date despre istoria creştină a spaţiului carpato-caucaziano-balcanic. În timp ce în Apus s-a impus un creştinism legalist - scolastic, în Răsărit s-a dezvoltat o liberă spiritualitate creştină debordantă, care a creat o literatură teologică de înaltă ţinută ştiinţifică, numită ,,PATRISTICA BIZANTINĂ”. În acest capitol, parcurgem traiectoria creştină ortodoxă a poporului român de la Sfântul Apostol Andrei încoace, în contextul universal creştin.

Capitolul al III-lea - „Credinţe sincretiste necreştine” scoate în evidenţă tendinţele actuale ale societăţii occidentale moderne şi postmoderne aflată în criză de modele spirituale, de reanimare ale unor practici şi credinţe necreştine, anticreştine sau sincretiste, adică păgâno-creştine de nuanţă neoprotestantă.

„Zeiţa ,,IO” stă neclintită de vreo cinci milenii în fruntea titlurilor de nobleţe ale regilor şi domnilor noştri atât în antichitatea tracă (daco-getică), proto-română şi în feudalismul românesc. Până recent, românii nu foloseau pronumele personal ,,eu”, ci ,,IO”!!! Am cercetat şi tipologiile mitologico-religioase întemeietoare ale Europei în bazinul dunărean de către CADMOŞ - (FĂT FRUMOS) soţul ARMONIEI, cel ce a ucis balaurul ,,înghiţitor de lupi”, ridicându-l victorios în suliţă, precum şi tipologiile reformatoare ascetice ale lui ZAMOLXIS şi DECEINEU. Această trinitate de moşi: CADMOŞ, ZAMOLXES şi DECEINEU sunt patriarhii noştri întemeietori, asemenea patriarhilor biblici ai evreilor: Avraam, Isaac şi Iacob, iar ,,DIAUS PITAR - DUMNEZEU PITĂ”, divinitatea supremă a arienilor, păsatrat în expresia românescă: ,,Pita lui Dumnezeu” este arhetip păgân al Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ,,PÂINEA VIEŢII” (Ioan, 6, 41). Chronos - ,,Bătrânul timp” a trântit fereastra, şi aşa destul de opacă, prin care priveam în trecut, fărâmiţând-o în zeci de mii de bucăţi. Cercetătorul se sileşte să reconstruiască realităţile vechi ca pe un ,,mozaic-puzzle” din care lipsesc uneori chiar piesele de bază. Este necesar să-ţi asumi erorile inerente unui astfel de demers şi să socoteşti propria lucrare, de tip: ,,CHRONOGRAPHOS”, doar ca bază de discuţie, nicidecum ca realitate istorică suficient probată. Cartea aceasta vrea să răspundă unor întrebări pe care şi le pune credinciosul ortodox român referitoare la originile mitico-istorice ale neamului său. Nu vom face o expunere didactico-ştiinţifică, ci o incursiune eseistico-tematică în mitologia şi istoria noastră”, spune părintele Feier.

Cartea de faţă este un dar dat neamului, ca un testament pentru timp, o cercetare minuţioasă a unui intelctual a căror scrieri au depăşit de mult porţile Bistriţei, o nouă viziune asupra istoriei noastre. Săpând adânc în straturile istoriei, părintele Nicolae Feier ne arată că suntem neamul ales, pe a cărui coloană vertebrală, adăpată de apa Dunării, s-a format Europa. Cercetând identitatea milenară, într-o mână cu Crucea Dumnezeirii, în cealaltă cu uneltele ştiinţifice ale cercetătorului, profesorul Feier descoperă o altă faţă a Lumii, însă cu acelaşi filon principal al dragostei pentru Dumnezeu, fără de care toate ar fi în zadar. Neamul nostru nu a folosit conceptele religioase ca instrument psihologic de constrângere, ci de scăpare, de mântuire, în faţa primejdiilor interioare şi exterioare fiinţei sale şi a căutat dintotdeauna ,,Tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte”, obţinând-o prin Hristos. Incursiunea istorico-filologică în ,,Lumea noastră veche” ni-l redă pe Dumnezeul slăvit în Sfânta Treime, Cel ce S-a revelat pe Sine, atât cât putem cuprinde cu mintea şi inima, cu scopul precis al mântuirii omului şi al întregii făpturi.

Părintele îşi încheie binecuvântata lucrare cu versurile strălucutului Ioan Iacob Hozevitul:

,,O, om!”

,,O, om, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui în scris sau grai,

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea, mereu spre iad sau rai

Pe mulţi o să îndrume.

………………………

Scrii un cuvânt…cuvântul scris

E-un leac sau o otravă.

Tu vei muri, dar tot ce-i scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre moarte sau spre paradis,

Spre-ocară sau spre slavă.”

De acum, “Zestrea strămoşească” redată de preotul Nicolae Feier va sta la loc de cinste în biblioteca celor care vor să-şi descopere rădăcinile. Părintele ne dăruieşte un document care se înscrie în rândul lucrărilor de etnologie, instorie, filosofie, lingvistică, un studiu amplu şi complex peste care nu se va putea trece în cercetările viitoare. O carte scrisă cu mintea strălucită a intelectualului şi cu sufletul plin de Lumină Lină al păstorului nostru: Nicolae Feier.