Pr. prof. Nicolae Feier – „Zestrea strămoşească”

Preotul profesor Nicolae Feier ne propune o carte de referinţă, publicată în condiţii excelente de Editura Karuna. Cartea se intitulează: „Zestrea strămoşească – pagini alese din mitologia şi istoria strămoşilor neamului românesc”. Autorul, un savant în domeniu, nu este la prima apariţie editorială. Deosebit de prolific, preotul Nicolae Feier ne-a mai încântat anii trecuţi cu alte apariţii istoria poporului român şi nu numai. Amintim câteva dintre acestea: „Sfinţi români. Atanasie Todoran, Vasile din Telciu, Grigore din Zagra, Vasile din Mocod. Tentative de catolicizare a ortodocşilor transilvăneni”; Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin”; „Panteonul bistriţenilor” etc. De astă dată, preotul Feier ne propune o incursiune în cultura noastră veche, precreştină, punând în evidenţă modul cum strămoşii noştri păgâni l-au intuit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin ceea ce teologia numeşte „revelaţia naturală”, prefigurându-l şi profeţindu-l. De aceea am insistat asupra personajului Cadnos, ne spune autorul, strămoşul nostru întemeietor, care o căuta pe sora sa Europa, de-a lungul Dunării, şi care, semănând pe ogor dinţii balaurului pe care l-a împuns, ridicându-l în lancea sa, a văzut înviind o armată întreagă de străvechi luptători prototraci.

Autorul a ales ca titlu al cărţii sintagma „Zestrea strămoşească” deoarece zestrea este averea materială şi spirituală pe care o aduce mireasa în casa mirelui. Sub aspect mitologic, termenul zestre poate fi interpretat şi ca „zeii străinei”, adică, practici noi aduse din altă familie şi implementate în noua familie de către noră. Se cunosc în istorie nurori care au schimbat religia unui regat întreg: Izabela, soţia lui Ahab, la evrei, Nefertiti, soţia lui Amen Athon, la egipteni. Cartea e structurată pe trei capitole: „Moşii şi Babele” – primul capitol, se constituie într-o analiză semasiologică a numeroase teme mitice păstrate în cultura veche românească, ce au ajuns până la noi din protoistorie. Aceste elemente mitologice ne poziţionează alături de greci, prin filonul tracic, cu mult înaintea lor, între cele mai vechi popoare ale Europei. Capitolul al II-lea: „O sumară istorie a Bisericii creştine în date”. Este o istorisire strict necesară celui care doreşte să-şi poziţioneze propria credinţă străbună în raport cu alte credinţe creştine şi mişcări religioase. În acest capitol, cititorul poate observa cu uşurinţă traiectoria creştină ortodoxă a poporului român de la Sfântul Apostol Andrei încoace, în contextul universal creştin. Şi, în sfârşit, Capitolul al III-lea intitulat „Credinţe sincretiste necreştine” scoate în evidenţă tendinţele actuale ale societăţii occidentale moderne şi postmoderne aflată în criză de modele spirituale, de reanimare ale unor practici şi credinţe necreştine, anticreştine sau sincretiste, adică păgâno-creştine de nuanţă neoprotestantă. Cartea are un subcapitol intitulat „Dovezi ale continuităţii în toponimiile bistriţene” cu referiri la numele satelor de lângă Bistriţa şi nu numai, care sunt legate de viaţa monahală precreştină şi creştină. În ediţiile noastre viitoare vom reveni cu ample fragmente din cartea profesorului preot Nicolae Feier.