Nedumeriri și... poate... concluzii!?

A fost stare de presiune, de incertitudine pe continentul european, dar vedem că s-a trecut la cotropirea Ucrainei.

Mă tot întreb, cum e posibil (din punct de vedere creștin) o națiune ortodoxă să declare război altei țări, soră ortodoxă? Poporul ucrainean a ajuns să fie apărat de frații creștini din vest (catolici, protestanți, etc.) de cotropirea confraților moscoviți.

Oare o fi luat legătură patriarhul rus cu „țarul” Putin ca să-l sfătuiască să nu facă acest lucru?

Sau patriarhul ecumenic o fi luat legătura cu patriarhul rus?  Tare mă tem că acesta mai există doar simbolic. Sau nu-și mai are rostul după cum decurg problemele geo-teologico-politice ale lumii!

După cum decurg treburile, „fiul” Putin nu-l ia în seamă pe cel ce i-ar trebui să-i fie, într-un fel, „sfătuitor-duhovnic”, după modelul adevăraților țari.

Tare mă tem că s-au inversat rolurile: patriarhul rus face ascultare față de Putin și nu de divinitate, conform canoanelor. L-a pus „țarul” Putin să facă „ierurgiile” la tancuri, rachete, la toate cele „necesare” intrării „în ascultare” a ucrainenilor.

De fapt, n-ar trebui să ne mai mire nimic la răsăritenii noștri.

Sunt specialiști în a aduce binefaceri cu tancurile, în a dărâma bisericile confraților. Chiar în anii din urmă!

A se vedea bisericile bombardate prin Georgia.