Nicolae Manolescu - fără fotoliu la Academia Română

Abia s-au stins clinchetele cupelor de şampanie , că la 4 ianuarie ale acestui an Prezidiul Academiei Române şi Şefii secţiilor cu drepturi decizionale au hotărât primirea a cinci noi membri titulari şi a doi corespondenţi ai înaltului for. Domeniile :matematică ,fizică , stiinţa agro-silvică , filologie şi literatură şi-au aflat reprezentanţi .Între candidaţi s-a aflat şi Nicolae Manolescu - prof. univ. , critic literar , editorialist, eseist ,istoric ,ex-om politic (între fondatorii Alianţei Civice). Critic literar s-a dovedit -probabil - fără egal de la Tudor Vianu şi George Călinescu încoace. O afirmă mulţi şi o vor spune mai ales generaţiile viitoare .Calitatea exegezelor sale , noutatea ,sagacitatea şi profunda înţelegere a actului literar creator ,congruent fiecărei epoci de manifestare în integralitatea sa îi conferă un loc aparte .Ca volum al exegezei , probabil nu are egal în întreaga critică literară românească .Numai volumele de publicistică ar depăşi cu mult patruzeci de volume , în vreme ce volumele de critică literară publicate depăşesc cifra de patruzeci şi cinci . Omul trăieşte , munceşte frenetic şi ultima sa operă este o lucrare monumentală ca volum şi valoare , pe care cititorul va fi întâlnit-o recent în librării :”ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMÂNE” ab origines până azi , rivalizând cu cele mai prestigioase nume europene din domeniu .

Şi totuşi , Nicolae Manolescu a pierdut , cu un raport de 24 la 15 .În locul domniei sale a fost preferat altcineva , scriitorul Nicolae Breban . Nu că am avea ceva împotriva omului preferat de academicieni , dar punându-ne întrebarea :câţi scriitori avem de talia celui ales şi câţi de talia celui neales de ursitoarele academice ale momentului ? Ce ar spune foştii preşedinţi ai Academiei din mormintele lor ? Un I.H.Rădulescu ,Ion Ghica , Kogălniceanu ,Iacob Negruzzi , Dumitru Poni ? .Ce spune fostul preşedinte al forului(până-n 2006)-confratele critic literar Eugen Simion ? Să fie prea mult două săbii într-o teacă românească ,în patria celor mai mari scamatorii ?

Născut într-o familie de profesori de liceu din Râmnicu Vâlcea ,membri ai PNL , Nicolae Apolzan îşi vede părinţii arestaţi pe motive politice , întâmplare pe care o va reda cu ochii adolescentului copil într-o povestire cutremurătoare . Îl va lua bunicul Manolescu spre a-l creşte ,iar de la iubitul bunic îşi va lua şi numele(dar şi pentru a fi protejat). Licenţiat al Fac. de Filologie al Universităţii din Bucureşti(1962) , debutează cu volumul de critică literară , excelent primit :”Lecturi infidele” . Este Doctor în litere doisprezece ani mai târziu (1974) cu „Opera lui Titu Maiorescu” , reluată masiv şi superior în „Contradicţia lui Maiorescu”.Activează în publicistca literară a vremii(”România literară ” in spe), apoi la „Gazeta literară” din 199O.

Din operele sale –o listă uriaşă- amintim doar cele excepţionale :”Metamorfozele poeziei” (1968)-sinteză a poeziei române interbelice ,”Poezia română interbelică de la G.Bacovia la Emil Botta” (1971-1988)-3 volume de eseuri critifiction , alte trei volume”Arca lui Noe-despre romanul românesc”;”Literatura română postbelică” 3 vol ,(2002) ,”Istoria critică a literaturii române”-2OO8.

Ce i s-a imputat (mai mult sau mai puţin discret )? Tributul plătit epocii „socialismului victorios ” prin care s-a încercat şi anularea ridicolă a lui Arghezi , G.Călinescu , Sadoveanu , Marin Preda etc.,etc. zadarnice lătrături pe lângă căruţa vremii..

Ca om politic ,membru fondator al Alianţei Civice şi apoi a partidului acestei Alianţe a militat pentru promovarea valorilor socio-politice ,având un program politic personal excepţional în caltatea de candidat pentru diferite funcţii în stat. Din păcate , societatea românească nu era pregătită nici atunci , cum nu e nici azi pentru astfel de nivele de gândire şi acţiune.

Cel ce a fost ambasador al României la UNESCO în 2OO6 ,dl. N. Manolescu nu are cum să fie mâhnit ,fiindcă se alătură unui grup masiv şi ilustru de celebrităţi refuzate de Academie. Dacă şi-n listele de Premii Nobel aflăm ploaie de personalităţi ce nu aveau ce căuta acolo dar existând mulţi ce trebuiau să fie , nu ne mai mirăm că Academia Română merge cu şuvoiul lumii şi nu cu cel al valorilor .